"Încă nu avem o relaţie bună cu numeroasa diasporă românească"

Pentru prima dată de la preluarea funcţiei de preşedinte al Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici s-a întâlnit, la sfârşitul săptămânii trecute, cu peste 20 de profesori şi alţi intelectuali români stabiliţi în Statele Unite ale Americii.

Cu precizarea că membrii diasporei au venit la întâlnirea cu reprezentanţii ICR cu bani din propriile buzunare, potrivit lui Vladimir Tismăneanu, motivaţi de "entuziasm şi de credinţă în valorile în care cred", ambele părţi s-au declarat mulţumite de rezultate. "S-au făcut propuneri clare, iar eu mă simt acum mult mai informat", ne-a mărturisit Vladimir Tismăneanu. La rândul său, titularul Catedrei de Limba Română de la Universitatea de Stat din Arizona, Ileana Orlich, ne-a precizat că la întâlnirea "extrem de cordială" de la Washington, organizată de Ambasada României, s-a discutat despre necesitatea reîmprospătării catedrelor din SUA, în condiţiile în care "unele au dispărut, s-au deteriorat, deşi limba română atrage studenţi aici". Ileana Orlich speră ca autorităţile de la Bucureşti să se implice financiar mai mult în susţinerea programelor de limba română din SUA. Preşedintele ICR a anunţat că, începând cu 2007, programele celor din diaspora vor fi finanţate dintr-un buget permanent al institutului, dacă acestea se vor dovedi viabile. Până atunci, Horia-Roman Patapievici a promis că legătura cu intelectualii români din SUA, dar şi cu cei din Italia şi alte ţări va fi de acum mai strânsă pentru că a constatat că aceste relaţii au fost "complet ignorate" până acum. Iată ce ne-a declarat preşedintele ICR după întâlnirea de la Washington. - Domnule Patapievici, aţi început un turneu de promovare a culturii române în ultimele luni, în Europa, iar acum şi în Statele Unite. Explicaţi-ne, vă rog, de ce este atât de important pentru România să-şi promoveze cultura într-o ţară în care majoritatea nu ştie nici măcar unde ne aflăm pe hartă? - E mult spus că am început un turneu de promovare a culturii române în străinătate, pentru că, de fapt, ceea ce fac este să ofer o mână de ajutor asociaţiilor româneşti din Statele Unite şi universitarilor care au legătură cu studiile româneşti. Pe multe canale am primit mesajul din partea universitarilor care au de-a face cu limba română că nu au drept interlocutor nicio instituţie din ţară şi i-am invitat, împreună cu ambasadorul Sorin Ducaru, care ne-a oferit un sprijin extraordinar de eficace, pe universitarii de origine română care au legătură cu limba ori cu predarea culturii şi civilizaţiei române în Statele Unite. Ideea este dublă: întâi, de a pune în legătură şi de a forma o reţea de informare reciprocă între Institutul Cultural Român şi departamentele unde aceşti oameni îşi desfăşoară activitatea, în universităţi americane; în al doilea rând, să realizezi parteneriate în care ICR-ul din Bucureşti să aibă legătură cu aceşti oameni sau cu aceste asociaţii, exact cum are cu filialele sale din marile capitale. Finanţarea proiectelor - Deci sprijinul pe care mizaţi dumneavoastră este în special pentru comunitatea românească şi nu neapărat pe promovarea culturii în masă. - Problema este următoarea: ce instrumente ai la dispoziţie ca să promovezi cultura română? - şi noi avem? - Problema noastră este că nu avem o relaţie bună. şi când spun "a noastră" , mă refer la instituţiile statului român. Nu avem o relaţie bună cu foarte numeroasa diasporă românească, organizată în asociaţii, care atunci când are poziţia necesară, cum este cazul acestor oameni din universităţi, ar putea să facă foarte multe lucruri. Însă nu există o legătură în ţară. Aceste legături, până acum, nu au existat şi încerc să le ofer o bază instituţională. Ce facem acum cu universitarii din Statele Unite intenţionez să fac şi cu universitarii din Italia. De la ei am primit semnale de tipul acesta: "Domnule, ne lăsaţi complet izolaţi! Noi cu cine discutăm în ţară pentru promovarea culturii române în poziţiile universitare pe care le ocupăm ?" - Toţi aceşti profesori, care s-au oferit din proprie iniţiativă să sprijine cultura română, o vor face pe gratis? Îi sprijiniţi financiar sau logistic măcar? - Pe ei, personal, nu-i sprijinim financiar, dar proiectele pe care le au în vedere, la acelea, Institutul Cultural Român va fi parte în finanţarea lor, în mod clar. În momentul de faţă, bugetul pe 2006 este un buget care a fost gândit în afara acestui proiect. Însă în urma acestor contacte noi realizăm o bază în funcţie de care putem gândi un buget extins pe anul viitor, în care aceste acţiuni să facă parte din bugetul permanent al institutului. traduceri editate în România nu vor pătrunde pe piaţa occidentală - Vreau să vă dau nişte date pe care nu ştiu dacă le aveţi. Un mare lanţ de librării american, care e cunoscut în toată lumea, vinde, de exemplu, peste 200 de cărţi scrise de Mircea Eliade sau care fac referiri ample la viaţa şi opera sa. De asemenea, zeci de CD-uri cu muzică românească: de la George Enescu şi Angela Gheorghiu, până la Fanfara "Ciorcârlia". Toate sunt editate în SUA sau în state vest-europene. Deci, nicio carte, niciun CD editate în România sau cel puţin promovate de România. Cum se explică? - Situaţia este cu totul normală. Nu vă aşteptaţi ca traduceri editate în România să pătrundă pe piaţa occidentală. Ca să pătrunzi acolo trebuie, obligatoriu, să faci parte din sistemul de distribuţie occidental. Noi nu avem un sistem de distribuţie din Occident. Ca atare, dacă vrem să pătrundem cu cărţile noastre, trebuie ca sistemele de distribuţie a cărţii din Occident să preia aceste cărţi. Aceste reţele de distribuţie nu preiau decât cărţile care sunt produse în interiorul sistemului de editură occidentală. Ca atare, cărţile pe care le-aţi semnalat sunt distribuite în lanţurile de librării occidentale pentru că respectă regulile culturii occidentale. Institutul Cultural Român tocmai asta face în momentul de faţă. Nu mai produce nicio traducere care să nu fie adoptată iniţial de către distribuitorii occidentali care au interesul să distribuie acea carte pentru că o privesc ca pe o marfă şi pot să obţină profit de pe urma vânzării ei. - Deci veţi face şi dumneavoastră aşa ceva? - Evident că da. Concursul pe care l-am lansat, pentru selecţionarea a 20 de titluri româneşti care merită traduse în Occident, are ca mijloc de realizare a scopului identificarea editorilor occidentali cu care Institutul Cultural Român să producă cartea respectivă acolo, iar editorul occidental va prelua cartea în sistemul lui de distribuţie. Noi de asta nu suntem vizibili, pentru că nu am intrat în sistemul occidental de distribuţie. E un lucru pe care vecinii noştri maghiari ori polonezi l-au înţeles foarte bine. - Domnule Patapievici, cât de scumpă e schimbarea imaginii României? Mă refer la costurile Institutului Cultural Român... - Costă mult mai puţin decât ne costă inactivitatea. Un buget de 200 de miliarde pentru o instituţie care are drept menire promovarea culturii româneşti în străinătate este un buget foarte mic. Dar vă spun: dacă sunt bine folosiţi aceşti bani şi dacă sunt realizate contacte şi parteneriate care până acum au fost complet ignorate, se obţine semnificativ mai mult decât ne-am putea imagina. Vă spun, sunt multe lucruri ieftine pe care le putem face. Anca Gradinaru Adevarul

Știri Atheneum: