..."Întunericul"... din facerea lumii

..."Întunericul"... din facerea lumii

Eu hoinăresc cu pas de somn
pe alei
ce nu ştiu de poruncă
şi-ascult cum gândurile urcă
şi strigă către cer!
acerbă mi-e dorinţa
 de-a evada
din temniţa ursitelor
şi de-a deschide uşi spre necuprins…

… de-atâta rugă, chemare, spaimă
şi blestem –
stelele s-au stins
în grabă
picurându-şi taciturna nepăsare
pe trupul istovit
şi sufletu-mi înverşunat
împotriva unui Dumnezeu închipuit
ce nu-şi recunoaşte „vina”…
şi „întunericul”… din facerea lumii –

… o adiere simt în aer şi…
-„Ascultă-mă!”
tăcerea e chinul cel mai greu
o port ca pe-o cămaşă scumpă
ce se destramă în fiecare noapte
şi-o ţes din răni nebănuite
în fiecare zi…
şi-o spăl în fiecare răsărit
cu „apa făcătoare de minuni”…

-„Acesta e blestemul meu!”

… te invit la drum
să povestim,
să povestim…
                    din ciclul (poeme becartiene)
                                             24 ianuarie 2010

Cenaclu Literar: