Fostul sef al statului are o imaginatie bogata in a formula si lipi de spatele altor politicieni porecle. Nu are acelasi zel cind vine vorba despre el, desi nu i-ar fi prea greu sa o faca. Ar avea, de exemplu, multe motive ca sa isi spuna siesi „arogant“.

Ion Iliescu a fost inspirat atunci cind l-a numit pe Adrian Nastase „arogant“. Nici o alta formula nu il prinde mai bine pe fostul premier, la fel cum cu greu poate fi gasita o sintagma mai adecvata care sa descrie specificul tranzitiei postcomuniste romanesti decit „capitalismul de cumetrie“. Mai nou, pentru ca actualul sef al PSD nu digera prea bine ideea crearii unui pol social-democrat, cu Iliescu si Roman la timona, si Mircea Geoana a fost introdus in clubul select al „arogantilor“. E greu de crezut ca Ion Iliescu nu stie ce spune. Tocmai de aceea merita o mina de ajutor. Ca si in cazul „capitalismului de cumetrie“, care nu ar fi putut exista daca Ion Iliescu nu ar fi jucat rolul principal (de arhitect, ideolog si protector), nici „politica arogantei“ (care nu se reduce doar la zona social-democrata, sa fie clar!) nu putea exista daca Ion Iliescu nu ar fi ocupat prim-planul vietii politice dupa 1989. Aroganta este parte esentiala din brandul pe care si l-a construit politica in Romania. Sa nu ne facem iluzii: Ion Iliescu e creatorul cel mai de soi al arogantei politice. A fost arogant de la inceput, intre altele si pentru ca a invatat bine lectia arogantei comuniste. La inceputul anilor ’90, a fost arogant cu partidele istorice, cu „golanii“, cu presa („mai, animalule!“ nu e un accident in comportamentul presedintelui; „nu va priveste!“ e replica peste 15 ani a formulei de la Constanta). A fost arogant cu proprietatea, cu capitalismul adevarat. A fost arogant constant cu alegatorii sai, pe care i-a cucerit totusi cu o sintagma de o aroganta desavirsita. Cind spui intr-o tara saraca, asa cum e Romania, ca esti „sarac si cinstit“, cind, cu alte cuvinte, faci apologia saraciei, nu e chiar ok. E foarte bine ca un om sa fie cinstit, dar nu e cinstit sa te bati cu pumnul in piept ca esti sarac. In „cinstea“ lui, cit a fost in fruntea bucatelor, lui Iliescu nu i-a pasat de bogatii si de necinstitii care roiau in jurul sau; mai degraba, i-a incurajat pe acestia. Modestia e ca tacerea: dispare cind urli. Or, Iliescu a urlat ca e „sarac si cinstit“. De aceea, de sub masca lui - abil construita si atent intretinuta - se iveste aroganta modestiei prost intelese si, de aceea, false. E vorba despre acea modestie in centrul careia sade dracul turceste. Geoana si Nastase sint „copiii“ fideli ai lui Iliescu si copii fidele ale acestuia intru aroganta. Nu sint singurii. Politica arogantei are practicieni si la actuala putere. Chiar si acolo unde e multa carisma. Cristian PATRASCONIU publicist-comentator al ziarului „Cotidianul“.