Biserica creştină baptistă

Ca urmare a reformei protestante, începută de Martin Luther, a apărut şi mişcarea creştină baptistă. În anul 1611, la Amsterdam s-a înfiinţat prima biserică formată dintr-un grup de imigranţi englezi conduşi de pastorul John Smith. Numiţi iniţial anabaptişti, în secolul XVIII au ajuns şi în Transilvania.

În 1856, o familie de imigranţi germani înfiinţează la Bucureşti prima biserică baptistă. Spre deosebire de alţi protestanţi, baptiştii consideră că botezul nu trebuie administrat copiilor mici deoarece fiecare individ trebuie să decidă singur şi liber în privinţa credinţei sale. În bisericile baptiste, accentul se pune pe studierea Bibliei, pe cânt şi pe rugăciune. Un loc central în slujba bisericească îl are predica; rolul ei este de a explica şi de a da îndrumări credincioşilor pentru viaţa spirituală şi pentru trăirea morală. Fiecare credincios baptist este îndrumat să studieze zilnic Biblia, să-şi dezvolte viaţa de comuniune cu Dumnezeu, aplicând în viaţa sa de fiecare zi principiile pe care le găseşte în Biblie. În România sunt aproape 130.000 de credincioşi baptişti care au peste 1500 de biserici.

Jimmy Carter, fostul preşedinte al SUA, este baptist
Pentru a afla mai multe despre credincioşii baptişti din România, ne-am deplasat la biserica Golgota, din Bucureşti. În curtea bisericii suntem luaţi prin surprindere, o persoană care intră imediat după noi ne salută prin cuvintele: Pacea Domnului...
La intrare este biserica propriu-zisă iar la etaj mai multe încăperi în care credincioşii se întâlnesc pentru diferite activităţi - repetiţii ale corului, activităţi pentru copii sau adolescenţi, întâlnirile săptămânale ale femeilor comunităţii. Suntem întâmpinaţi de pastorul Trandafir Popovici, care ne împărtăşeşte câte ceva din viaţa unui baptist. El este şi secretar al comunităţii baptiste din regiunea Bucureşti.

Aflăm că în lume sunt în jurul a 120 milioane de baptişti. Există comunităţi româneşti de baptişti şi în Austria, Germania, Spania, Italia, SUA. În Statele Unite este cea mai mare comunitate de credincioşi, după cei catolici (peste 70 milioane baptişti). În Bucureşti există 16 biserici baptiste, cu peste 3600 de credincioşi. Aceştia sunt îndrumaţi de pastori şi de presbiteri. Ce sunt presbiterii? Aceştia sunt propuşi de comunitate, fără a avea studii teologice - sunt oameni de o anumită curăţenie spirituală, care obţin astfel o funcţie spirituală. La biserica Golgota, pe lângă cei doi pastori mai există trei presbiteri.

După cum se ştie, Jimmy Carter, fostul preşedinte al SUA, este baptist. Au dus-o românii aflaţi sub comunişti mai bine pe vremea lui Carter? Nu neapărat. Mai degrabă, relaţiile cu pastorii americani care vizitau România erau ceva mai destinse - ne spune pastorul Popovici... La noi, baptiştii sunt organizaţi în Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România. Această uniune este, la rândul ei, parte a Federaţiei Baptiste Europene. Chiar dacă din punct de vedere organizatoric este independentă, Uniunea mai face parte şi din Alianţa Mondială Baptistă.

Universitatea Bucureşti are şi o facultate de teologie baptistă-asistenţa socială/litere. Separat, există două Institute Teologice Baptiste (Bucureşti şi Oradea) ai căror absolvenţi pot deveni pastori sau misionari.
Ce face un misionar?

Gazda noastră ne mai spune că "noi folosim crucea doar ca pe un simbol al creştinismului, nu ne facem semnul crucii." Uneori, crucea este situată pe bisericile baptiste sau pe Biblii. Foarte instruit, pastorul ne spune că are şi alte traduceri ale Bibliei, inclusiv cea creştin-ortodoxă aparţinând lui IPS Bartolomeu Anania. Dar ne explică că "am rămas la versiunea Cornilescu, pentru că era mai uşor de urmărit de toţi membrii comunitaţii în (timpul predicii)". El consideră că "nu sunt greşeli majore de traducere, care să schimbe doctrina."

Concret, care este activitatea unui misionar? Pastorul Popovici ne vorbeşte despre un misionar român care a intrat într-o organizaţie din Londra prin intermediul căreia a ajuns tocmai în India: activitatea sa "s-a axat întâi pe un ajutor către oamenii nevoiaşi, dar, în acelaşi timp, împărtăşindu-le şi Evanghelia. Dumnezeu ne eliberează de starea noastră de păcat şi asta-i cea mai mare povară. Nu sărăcia, nu lipsurile, ci povara păcatelor. şi oamenii trebuie să afle această veste bună." Deoarece în afara Uniunii Baptiste mai există câteva biserici în Banat constituite în jurul unor pastori din străinătate veniţi să predice acolo, aflăm că tot astfel se petrece şi aici: "Aceşti pastori au mers în localităţi unde nu erau biserici baptiste. şi-atunci, lumea a spus: uite, este o alternativă la ceea ce cunoşteam noi".

La fel se petrece uneori şi în Bucureşti: "Am organizat o evanghelizare. Am pus la vecinii noştri din cartier, în cutiile poştale, o invitaţie în care se vorbea despre faptul că va avea loc o vestire a Evangheliei".
Noi trebuie să spunem care este esenţa sărbătorii de Crăciun

Pe de altă parte, de Crăciun, pastorul Popovici îşi aminteşte cu bucurie cum pleca cu colegii şi cântau în metrou, în scările blocurilor, pe stradă... Este cumva aceasta o formă de promovare a propriei credinţe, întrebăm? "Nu cred... Nu spunem neapărat cine suntem. Nu asta este important. Important este să trasmitem mesajul Crăciunului: Vestea cea Bună. Altfel rămânem numai cu cumpărăturile şi cu fastul"...
Baptiştii îşi împodobesc casa cu brazi, dar nu prea acceptă tradiţia lui Moş Crăciun: "La copilul baptist nu vine Moş Crăciun. Noi trebuie să spunem care este esenţa sărbătorii. Dacă nu-l aşteptăm pe Domnul Iisus Hristos, dacă nu simţim că El este sărbătoritul, am pierdut esenţa sărbătorii"...

Activitatea de implicare socială a bisericii baptiste se desfăşoară în mai multe planuri. Spre exemplu, sunt studenţi sau tineri care vizitează casele de copii sau de bătrâni - nu neapărat numai de Paşte sau de Crăciun - şi care se străduie să le aline suferinţa. Ei le aduc mici ajutoare, pachete, dar şi câte o Evanghelie.

"Pe 19 decembrie 1998, când am aterizat pentru prima dată în India, aici, în Bihar, am petrecut cel mai trist Crăciun din viaţa mea... Pentru prima dată într-o lume hindusă, şi nu creştină. Nimeni nu sărbătorea - cu excepţia unor creştini răspânditi ici şi colo în oraş, dar pe care eu nu-i cunoşteam. În Patna, cu ocazia acestui Crăciun (2004), s-a întâmplat ca pentru prima dată în istoria oraşului să se desfăşoare un program de Crăciun. Ne-am unit mai mulţi creştini şi am organizat un program într-o sală mare, cu o capacitate de 600 de locuri. Sala a fost închiriată şi toate locurile au fost ocupate. 700 de invitaţii au fost tipărite şi împărţite la prietenii necreştini în diferite colţuri ale oraşului. Noi am scris textul scenetei de 40 de minute (jucată de copii), iar corul format a cântat în câteva limbi. La final a urmat mesajul de Crăciun. A fost minunat să sărbătorim în prezenţa a peste 600 de invitaţi şi o experienţă extraordinară să răsune colindele într-un mediu exclusiv hindus. După acest program, unele familii au venit şi la biserica noastră". Maria Iordănescu, BIHAR, INDIA (Clubul Misionarilor).

Agentul-şef adjunct Mirel Fota, 36 de ani, de la Departamentul Urmăriri al Serviciului de Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Mehedinţi, nu se sfieşte să recunoască că este adeptul cultului creştin baptist din vara anului 2004 şi că face parte din Asociaţia Poliţiştilor Creştini ce are sediul la Oradea. El este convins că munca de poliţist se îmbină perfect cu credinţa, deoarece un om al legii "cu Isus Cristos în inimă" nu mai poate fi corupt. Din cadrul IPJ Mehedinţi are cunoştinţă că alţi doi colegi de-ai săi s-au pocăit şi consideră că această expresie este o mândrie pentru cel căruia i te adresezi şi în niciun caz o jignire. Despre toate acestea ştiu atât ceilalţi poliţişti din IPJ Mehedinţi, cât şi superiorii. Dacă unii dintre colegi îl etichetează ca "pocăitul, fratele sau Benedict", agentul Mirel Fota spune că nu se supără şi că le ia ca pe nişte glume simpatice, şi nu răutăţi. El povesteşte că a avut o discuţie pe această temă şi cu şeful IPJ Mehedinţi, comisar-şef Constantin Radoslav, căruia i-a înmânat o carte "Poliţişti pentru Cristos". Comisarul-şef Constantin Radoslav ne-a declarat că orice poliţist este liber să-şi aleagă calea de credinţă atâta timp cât acest lucru nu-i afectează profesia. "Dacă ar fi să nu muncească sâmbăta ori să nu tragă cu pistolul ar apărea o problemă, însă fiecare este liber în credinţa sa".

Alături de alţi membri ai Asociaţiei Poliţiştilor Creştini (APC) din România, am participat la conferinţele organizate de către Federaţia Internaţională a Poliţiştilor Creştini (FCPF) în Germania şi Marea Britanie, prilej cu care am întâlnit poliţişti din peste 40 de ţări diferite ale lumii. Principalul iniţiator al APC nu este un om, ci Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos. Dacă în 1994 eram doar doi poliţişti la începutul umblării cu Domnul, în momentul de faţă ne cunoaştem şi ne întâlnim ocazional peste 150 de poliţişti creştini "născuţi din nou", în România. Visul de ieri a devenit azi realitate!

Petru Bohuş,
director executiv APC România

Notă
Am citit în Adevărul din data de 21 februarie a.c. un articol intitulat "Adventiştii de Ziua a şaptea" în care se afirmă, printre altele, apartenenţa dirijorului Corului Filarmonicii din Cluj la această religie.Numele meu este Cornel Groza şi mă aflu în funcţia de dirijor al Corului Filarmonicii din Cluj, neîntrerupt, de aproape 20 de ani. Fac precizarea că religia mea, moştenită prin tradiţie familială, este cea ortodoxă! Respectând întru totul dreptul la opţiune al oricărui cetăţean în ceea ce priveşte apartenenţa religioasă, vă solicit pe această cale să faceţi cuvenita rectificare întru conformare cu realitatea
Conf. Univ. Cornel Groza

Marius Vasileanu, Iulian Gogonea
Adevarul

Știri Atheneum: