Cântec pastoral

Cântec pastoral

Frunză verde de migdale,
Urcă oile agale
De prin luncile din vale
Înspre coasta cu ponoare,
Unde-i iarba dătătoare
De săruturi pe răcoare.
Gura oii se lipeşte
De firul ce proaspăt creşte
Şi-ntre buze îl topeşte,
Pe cioban oaia-l iubeşte.

Frunză verde ca şi nucul,
Ciobănescul cât haiducul
Roată dă când cântă cucul.
La mioare stă de pază
Şi la lup îi mintea trează,
De cu zori şi pân" l-amiază
Ş-apoi până se-nnoptează.
Îsi iubeşte ciobănelul
Că-l hrăni cu zăhărelul
Când era un pui ca mielul.

Frunză lată ca o toacă,
Ciobănaşul în cojoacă
Şi cuşma cu promoroacă
În toiag se hodineşte
Şi cu drag la oi priveşte.
Cântă-n fluieraş o doină
Dimineaţa când e moină,
C-are inimioara prinsă
Într-o dragoste aprinsă,
Sus pe pajiştea întinsă.

Cenaclu Literar: