cvadriga ţi-e de iarbă

cvadriga ţi-e de iarbă

de iar se-ascut cuvintele prin carne
penumbre vechi se pleacă hohotit
pe trupul tău devreme încolţit
sămânţa primăverii parcă doarme

bătrâni navigatori aud prin noapte
cum îngerii aripile-şi frâng
fereastra mării când şi-o-nchid plângând
şi rătăcesc prin destrămate şoapte

firavă primăvară te revarsă
un tropot greu începe iar să fiarbă
mă vând prin iarnă jumătate oarbă
iubite, vin caii valuri lin să pască

înhamă îngerii căzuţi,
când marea o să ne soarbă
ţărmuri adânci prin sânge brazda-şi lasă
mi-e luna-n piept,
cvadriga ţi-e de iarbă...

Cenaclu Literar: