Furtuna

Furtuna

Tunete străbat tot cerul
Cu alămuri de orchestră,
Luminând precum dicherul
Paşnica scenă terestră.

Vântul suflă ca din foale
Răzvrătind nori fără cârmă,
Gospodina strânge ţoale
Înşirate pe o sârmă.

Toată curtea-i agitată
Şi moţatele aleargă,
Spre cuibarul din poiată
Ouăle să nu se spargă.

Gâştele par liniştite
Şi prin ploaie chiar le place.
Ele doar sunt fericite
Când se scaldă în băltoace.

Dar Lăbuş? Săracul câine!
Nu ştie unde să fugă.
La potopul care vine
Latră-n gând o sfântă rugă.

A venit, ş-a venit tare
Cu bubuituri de tubă,
Cu lumini fulgerătoare
Şi şuvoi ca lâna-n şubă.

Toată curtea e o baltă
Şi copacii se-ndoaie,
Frunze strânse laolaltă
Sunt cărate de puhoaie.

Când furtuna se opreşte
Şi bagheta se coboară,
Soarele prin nori luceşte
Iar natura se-nvioară.

22 Aprilie 2008

Cenaclu Literar: