Mâine... un timp ce nu-mi aparţine

Mâine... un timp ce nu-mi aparţine

Tu vei veni
schelălăind ca un câine
de unde oase
pentru fastuosul ”mâine”
când omenirea n-are viitor

Să ne-aşezăm cuminţi
la umbra – timpului trecut
şi să visăm
cum „azi” –
ia forma efemeră
a ne-nceputei pâini…

 

Şi îngrozit de nesfârşite mâini

ce lacom se întind

voi alerga şi eu

schelălăind

spre margini de hotar

şi câine credincios - voi sta de pază

lângă stârvul unui \"mâine\"...

 

Dă-ne, Doamne, pâine...

Cenaclu Literar: