Parlamentul blocheaza justitia

Ce-i de facut? - celebra intrebare a stingii rusesti din veacul lui Tolstoi are astazi in Romania putine raspunsuri fara echivoc.

Dosarul voturilor Parlamentului impotriva reformarii sau chiar a activitatilor Justitiei ridica in fata opiniei publice mai multe intrebari fundamentale: ce-i de facut cu Parlamentul Romaniei care se prabuseste ca imagine si ca institutie fundamentala a democratiei? Ce-i de facut cu clasa politica? Ce-i de facut cu partidele? Ce-i de facut cu obtinerea de foloase necuvenite de pe urma imunitatii parlamentare? Si, in sfirsit, ce-i de facut ca integrarea europeana sa nu fie amenintata de interesele subterane ale unor politicieni? Unul dintre raspunsurile posibile ar putea fi legat de urgenta reformei din temelii a clasei politice. Sint sceptic ca asa ceva se poate realiza de pe o zi pe alta. Alegerile anticipate si votul uninominal combinat cu cel de lista ar putea fi o solutie, numai ca, dincolo de aceste propuneri, ar trebui rezolvat divortul dintre interesele partidelor si cele ale populatiei. Ne aflam intr-un moment de rascruce istorica, in care opinia publica trebuie sa-si impuna aspiratiile spre moralitate civica. Este adevarat ca nu prea se intrevad multe solutii de asanare. Una dintre ele ar fi ca demagogia luptei impotriva coruptiei sa fie restrinsa pe cit posibil. Aceasta imi pare a fi boala cronica a politicii romanesti. Inca din vremea lui Nicolae Ceausescu, vorba a tinut loc de fapta, retorica a inlocuit realitatea, iar actiunea a fost mai intotdeauna una a gesticulatiei lingvistice. Temeiurile magico-mitice ale credintei ca vorba despre lupta impotriva coruptiei tine loc de lupta efectiva, arata un fel de a gindi al multor parlamentari asemenea suratelor Mamei Omida. Zicem pe toate canalele media, bolborosim formule de incantatie, de condamnare, de angajamente liturghisite ritualic prin dezbateri in care minciuna este imbracata in straiele democratice ale obstacolelor procedurale. Este evident ca acestea de pe urma trebuie respectate tocmai pentru a avea garantia unei Justitii echitabile. Primejdia consta in schimbarea la fata a celebrelor NUP-uri in smircurile unor obstaculari care isi iau drept alibi justa administrare a probelor. Si pentru ca este normal sa fie respectate procedurile pentru credibilitatea rechizitoriului, raspunderea procurorilor este mare. Am mai spus-o si o mai spun din nou: procurorii trebuie sa strabata toate aceste ambuscade prin respectarea strasnica a procedurilor. Daca nu vor reusi, daca vor actiona asemenea colegilor din Parchetul General care aresteaza jurnalisti in dispretul legii si al drepturilor omului, vom rata, noi si ei, iesirea din captivitatea pe care ne-o pregateste partidul puscariabililor. De aceea zic ca sintem la o rascruce istorica. Daca Justitia va reusi sa pedepseasca insa citiva dintre marii corupti ai tarii, avem viitor european. Daca nu, putea de pe acum sa mergem in munti ca Toma Alimos sau, mai pasnic, la capsuni. Daniel Vighi Cotidianul

Știri Atheneum: