oraşul s-a oprit la mantinelă

exerciţiu liric


I

stropi de ploaie rece peste faţă

am plecat subit fără umbrelă

oraşul s-a oprit la mantinelă

aşteptând să treacă o paiaţă



vulturi de ninsoare-mi dau târcoale

lumea parcă nici nu s-a născut

bântuite de un spleen acut,

străzile o iau încet la vale;



orice părere pusă la index

zadarnic trece cu sublim efort

dinspre sacrificiu spre confort

evazivă ca o dura lex.



II

stropi de ploaie rece peste faţă

am plecat subit fără umbrelă

istoria se vinde pe-o franzelă

că şi morţii i se face greaţă



vulturi de ninsoare-mi dau târcoale

lumea parcă nici nu s-a născut

iar eu plătesc de-acuma un tribut

în gânduri care vor să se răscoale



orice părere pusă la index

zadarnic trece cu sublim efort

prin sufletele noastre ca un mort

coborând din creştet înspre plex



III

oraşul s-a oprit la mantinelă

aşteptând să treacă o paiaţă

porturile nordice îngheaţă

matrozii buluciţi pe caravelă



bântuite de un spleen acut,

străzile o iau încet la vale;

saltimbancul de la carnaval e

când se sting luminile limbut



dinspre sacrificiu spre confort

evazivă ca o dura lex

o himeră bântuie prin dex

dar nu va ancora în nici un port!





Ce-ai să faci?

Ce-ai să faci iubito dacă mor?

Mircea Micu

-----------------------



Ce-ai să faci iubito dacă mor?

Cumpăr-o duzină de batiste

Sigur n-o să-ţi fie prea uşor

Şi-n final ai să mă ştergi din liste



Zilele vor fi la fel de triste

Şi vor trece fără vreun fior

Ce-ai să faci iubito dacă mor?

Cumpăr-o duzină de batiste



Zadarnic să-ţi mai spun că te ador

Îndrăgostiţii lasă-i să insiste

Maşinii de spălat ca să reziste

Nu uita să-i pui şi ceva clor

Şi mai ales, duzina de batiste...




necunoscutul


lume alergând în toate sensurile

eu care nu pot să merg încotro vreau

şi necunoscutul care mă însoţea

neslăbindu-mă din ochi



când apucam pe o stradă nouă

cea din urmă dispărea cu totul

că nu mai îndrăzneam să întorc capul



degeaba ajunsesem pe o terasă

a trebuit să cobor fără să-l văd

şi am continuat să-l caut

şi după ce m-am trezit





Vorba multă


Feţi frumoşi cu frunţi de ceară

noaptea vor veni să-ţi ceară

din motive mai oculte

vorbele, când sunt prea multe;



Vorba naşte şi omoară:

e călău dar şi vioară

şi de tine doar depinde

mâna ta când vei întinde



Vorbele se vând perechi

orice om două urechi

are şi, numai o gură

lumea vorba când îţi fură



Înţelept e cel ce-nchide

minereul în firide

scoţând de sub carapace

doar cât trebuie şi, pace!





toată lumea fură, fură


confuzia domneşte peste lume

la tribună lideri spun poveşti

momârlanii fură din caleşti

sacii politicienilor cu glume



nimeni nu mai are chef de muncă

mai uşor e să ieşim în stradă

să strigăm un huuo!, la grămadă

să ne dea guvernul bani de şuncă



toată lumea fură, fură

nouă nu ne-a mai rămas nimic

şi-atuncea cum să taci chitic

şi să-ţi pui lacăt la gură?!




Amurg pe cai


Amurg pe cai cu seri de fum, subţire

Cu galben de câmpie descântată

Prin care ştii c-ai mai trecut odată

Şi o desprinzi acum din amintire



Halucinează bălţi de nuferi albi

Din care ursitoare ies bizare

Ni s-au închis ieşirile la mare

Zăpezile cad roată peste Alpi;



Se cerne seara pe lambriuri joase

O dublă confruntare ne pândeşte

Din menghina ursitei ca un cleşte

Suav teroarea ne-a pătruns în oase



O sevă dulce timpuriu se lasă

Pe ochii adormiţi pe jumătate

Se-aude vag un clopot care bate

Şi cad vrăjiţi în somnul de melasă.