Un sindicat în ciuda lui Ceauşescu

Romanii au incercat, sub comunismul anului 1979, ce au reusit polonezii un an mai tirziu, cu celebrul lor sindicat "Solidaritatea". Doctorul Ionel Cana povesteste cum, luind in serios un decret dat de Ceausescu pentru ochii strainatatii, a pus pe picioare primul sindicat adevarat al muncitorilor romani. Securitatea i-a lasat sa se joace de-a libertatea doar doua saptamini.

La fix doi ani de la marele cutremur, pe 4 martie 1979, romanii care ascultau postul de radio "Europa Libera" s-au zgiltiit din nou. Sub titlul "Un document important pentru tara", trei zile la rind, a fost citita declaratia de constituire a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania (SLOMR). "SLOMR a fost singura forma de disidenta organizata din Romania. Noi nu am imitat pe nimeni, nu aveam inca modelul polonez al Solidaritatii. Sub dictatura, nu aveai alta posibilitate decit sa sustii un simbol. Eram constient ca nu aveam nici o sansa reala de a functiona", povesteste doctorul Cana cum, impreuna cu preotul Calciu si economistul Brasoveanu, "au complotat impotriva orinduirii socialiste". Viata, incepind din acel moment, doctorul si-o rezuma in cifre: doua saptamini de libertate, 2.400 de aderenti la SLOMR, 20 de luni de puscarie grea, 7 ani de domiciliu strict supravegheat, 3 ani de exil fortat in SUA, revenirea in tara, din 1990. Cana priveste acum, din apartamentul sau de bloc, parodia unei Romanii care ii face sila.

Gafa lui Ceausescu

In 1974, Ceausescu incerca sa se puna bine cu Occidentul si arunca in joc Decretul 212, prin care ratifica Pactul international al drepturilor civile, politice, economice si culturale. "Prevedea explicit dreptul oamenilor de a se constitui in sindicate libere. Vorba mare, pe care n-a tradus-o nimeni in fapt!", isi aminteste Cana. Pe vremea aceea, existau doar sindicate oficiale, care reprezentau strict interesele partidului. "Singurul rol al sindicatelor era indeplinirea planului de productie si depasirea lui. Stii vorba aia, cincinalul in patru ani jumate! Iti dai seama ce parodie?", ride si acum, ca si atunci, Cana.

Doctor de intreprindere la Bals, in judetul Olt, Ionel Cana a studiat intens legislatia muncii. "Eram in intreprinderea aia un fel de jalbar, adica la mine veneau oamenii sa le fac plingerile catre stapinire. Mi s-a dus vestea. Oamenii aveau mari probleme la locurile de munca", spune Ionel Cana. De la igiena, iluminat si incalzire neadecvate la concedieri abuzive si "munca patriotica" prestata la comanda si pe gratis, muncitorii erau la cheremul partidului, ca restul lumii. "Erau chestii elementare, prevazute in contracte, dar pe care comunistii nu le respectau. Prin miscarea asta (SLOMR - n. r.), am vrut sa-i aduc la realitate, sa-i fac sa respecte ce au promis. M-am indreptat cu miscarea mea spre muncitori, nu spre elite, ca sa arat ca orice om simplu poate avea idei disidente. Eu combat elitismul", isi aminteste doctorul cum a inceput totul.

Maradona si fentatul Securitatii

Ajuns la Bucuresti, Ionel Cana a ajutat un grup de muncitori de la Turnu Severin intr-o problema cu contractul colectiv de munca. "Si le-am spus, ce-ati zice ca problemele voastre sa fie rezolvate in cadrul unui sindicat liber? Ca sa le dau ghes, le-am zis ca legea e cu noi!", povesteste Cana cum a raspindit ideea, bagind decretul lui Ceausescu in fata.

Pusa pe hirtie "cu scris mic, conspirativ", declaratia de constituire a SLOMR a luat calea intortocheata spre strainatate, caci in tara ar fi fost un foc tras in gol. Textele erau trimise la "Europa Libera" prin oameni de incredere, care aveau libertatea de a iesi din tara, pentru reintregirea familiei. "Eram practic o retea formata dincolo de frica. Eram urmariti de Securitate, dar incercam sa le canalizam atentia asupra unui consul francez, cu care eram in legatura. Toti se repezeau ca boii pe ala, iar noi pasam textul la altul si tot asa, sa se piarda urma", isi aminteste Cana. Pasionat de fotbal, doctorul vedea driblatul securistilor ca pe o clasica fenta: "Eram ca Maradona, ma faceam ca pasam intr-o parte, ca apoi sa dau pasa altuia care da gol. Prin posta era imposibil!".

Din bucatarie, la "neagra"

"Oamenii au prins un curaj neasteptat. Si-au depasit frica animalica si au venit la mine. S-a mers pe fata, cu adrese, scrisori, vizite. Am reusit ca, in doua saptamini cit ne-a lasat Securitatea sa actionam, sa adunam 2.400 de aderenti care semnau in bucataria mea sau pe unde apucau. Le spuneam: «Deveniti niste nuclee, adunati si voi pe altii»", spune doctorul, care si-a dat in vileag adresa, in declaratia de la "Europa Libera".

Mecanismul a functionat ca un viespar, supravegheat la microscop de securisti: "Cind au vazut ca se ingroasa gluma, ne-au saltat pe toti! Aveau inregistrari cu toate discutiile noastre". Condamnarea de 7 ani nu l-a surprins pe Ionel Cana, dupa un proces de forma, cu avocati din cirpa. "Nici acum nu stiu de ce au renuntat sa fie animale cu mine", spune Cana, mirat cum de a scapat de pumnii securistilor. A simtit, totusi, pe pielea lui ce e aia maxima securitate intr-o inchisoare comunista, dar acum alege sa povesteasca doar ce l-a facut sa rida. Tinut izolat, Cana ajunsese sa jinduiasca dupa filmele pe care ceilalti detinuti aveau dreptul sa le vada. "Pina la urma, si-au zis: «Ba, nu mai putem sa-l tinem pe asta ca pe contele de Monte Cristo!»". Gardienii au fost de acord cu scenariul propus de Cana: sa lase un rind liber, special pentru doctor, sa stinga lumina in sala, sa-l aduca si, inainte ca filmul sa se termine, sa il scoata doar pe el, tot pe intuneric. "Le era frica sa nu auda ceilalti detinuti de mine, sa nu capete idei!", zice azi Ionel Cana.

"Sindicatele de azi, o parodie"

Dupa 20 de luni in inchisoare, Ionel Cana a fost eliberat "la presiunea internationala" si din dorinta lui Ceausescu de a dovedi lumii ca in tara nu mai exista detinuti politici. Au urmat 7 ani de domiciliu strict supravegheat. "Puscarie pe rotile, cum i-am spus eu. Cind venea cite unul sa ma viziteze, il luau cu salvarea si-l duceau direct la militie. Nu mai ajungeau la mine, imi spuneau dup-aia!", spune Cana.

In 1987, Securitatea i-a bagat pe git lui Cana exilul. "Mi-au spus: «Doctore, nu-ntelegi ca aici nu se poate nimic? Sa profesezi, sa te plimbi cum vrei tu?» Mi-au pus pasaportul in mina si, legal, nu trecind Dunarea inot, am plecat pe tarimul fagaduintei - SUA". Despre exil, Cana spune putine, dar lasa sa se inteleaga multe: "Nimeni nu se astepta ca, plecind de aici spre mai bine, dadea de ceva mult mai rau. Am intilnit profesori care traiau sub pomi!". In 1990, s-a intors in Romania. Cind il intrebi cum vede situatia de dupa Revolutie, Ionel Cana e evident scirbit: "Mi-e sila sa folosesc nume. Am eu o zicala, ticalosii n-au nevoie de nume, e suficient ca ei exista. Eu dau pe Planeta Animalelor, ca sa nu ma mai uit la dobitocii astia!".

Cel mai mult il "distreaza" sindicatele de azi, in special cel de la Metrorex, condus de un senator PSD: "Pai, ce, n-ai mai auzit? E ca-n "79, cind sindicatul era o curea de transmisie a partidului. Sindicatele de azi sint o parodie!" •

Goma, sustinatorul de la Paris

Paul Goma a ajutat, din exil, sindicatul lui Ionel Cana, declarindu-se purtator de cuvint si facind cunoscute problemele sindicale din Romania in Occident. "Dar erau un grup de insi care voiau sa fuga de aici. Noi am fost un grup organizat, care voia sa stea aici si sa lupte", spune Cana despre miscarea lui Goma. "Acum sintem bagati toti disidentii la un loc. Unii sint iesiti in fata, au pus monopol pe emisiuni de televiziune, unde se invita unii pe altii, nu dau voie si altora sa deschida pliscul. Pe astia din urma, eu ii numesc mini-disidenti. Au fluierat si ei o data in biserica si acum sint mindri de ce au facut!", spune Ionel Cana, care alaturi de numele lui Goma le mai pomeneste si pe cele ale lui Botez sau Ion Puiu, ca disidenti adevarati.

Andrei Luca Popescu
Cotidianul

Știri Atheneum: