Urcă oile la munte

Urcă oile la munte

Turme mari cu oi ţurcane
În mătăsuri îmbrăcate,
La păşune pe tăpşane
Primăvara sunt urcate.

Oile cu blană lungă
Îşi râd "be-he-he" în barbă,
Bucuroase c-or s-ajungă
La păscut din grasa iarbă.

La gât tălăncuţe poartă
Să s-audă de le-or pierde,
Clinchete s-aud în şoaptă
Peste câmpul lung şi verde.

Câini flocoşi la oi dă roate
Să le ţină-n adunare,
Iar alene după toate
Vin măgarii cu samare.

Cu lăţoasele cojoace
Ce le poartă pe spinare,
Vin ciobani privind în pace
Spre drăguţele mioare.

Lângă ei păşesc băciţe
Cântând doinele plăcute,
Peste piept poartă bundiţe
Ce-s de mâna lor cusute.

Mari maiestre la mulsoare
Şi la tors caier de lână,
Sunt podoabe muncitoare
Şi-s iubite sus la stână.

Baciul staroste în frunte
Înspre vârf îşi ia cătare
Şi prin satele de munte
Urcă turma cu răbdare.

Este-n aer sărbătoare
Şi pe uliţe s-adună,
Gospodarii din răzoare
Să le spună vreme bună.

Le-or vedea la-ntors acasă
Ca un râu de vii pompoane,
Turmele cu soi de rasă
De berbeci şi oi ţurcane.

Cenaclu Literar: