Vasili Grossman (scurtă biografie)

Vasili Grossman (scurtă biografie)

 

 

Vasili Semionovici Grossman, una din figurile marcante ale literaturii antitotalitare,  s-a născut la 12 decembrie 1905, în Berdicev (Ucraina), unde exista una dintre cele mai mari comunități evreiești din Europa. Ambii părinți erau evrei și i-au pus numele Iosif, însă, fiind puternic rusificați, îl strigau Vasili. ”Noi nu am fost ca evreii săraci din ștetl descriși de Șalom Alechem, care trăiau în colibe și care dormeau unii lângă alții pe podea, înghesuiți ca sardinele. Nu, familia noastră provine dintr-un mediu evreiesc total diferit. Aveau trăsuri și cai. Femeile lor purtau diamante și copiii erau trimiși la studii în străinătate”, îi scria el fiicei lui.

Părinții lui s-au cunoscut în Elveția, unde erau studenți, asemeni multor tineri evrei care studiau în străinătate. Când Vasili era copil,  părinții lui s-au despărțit și a fost crescut de mama lui ajutată de David Sherentsis, fratele bogat al surorii ei. Între 1910 și 1912, Vasili locuiește împreună cu mama sa la Geneva după care se întorc la Berdicev, Vasili plecând la Kiev unde urmează cursurile Institutului de Studii Superioare din Kiev. Între 1923 și 1929, studiază chimia la Universitatea de Stat din Moscova, lucrând, în același timp, într-un orfelinat. Descoperă că adevărata lui vocație este literatura și începe să scrie proză. Petrece doi ani în regiunea minieră Donbass după terminarea facultății, dar în 1931, este diagnosticat cu tuberculoză și este nevoit să plece la Moscova. Aici, locuiește împreună cu Nadia Almax, verișoară primară din partea mamei, cu cinci ani mai mare decât el, femeie inteligentă și ambițioasă care îl încurajează să scrie. Prin multiplele relații pe care le are, îl ajută pe Grossman să publice primele două articole în Pravda. În aprilie 1933, Nadia este arestată pentru activități antisovietice, este exclusă din partid și exilată în Astrakhan. Acuzațiile nu erau chiar gratuite, Nadia ținuse legătura cu Victor Serge (prieten al lui Panait Istrati), apropiat al lui Troțki. Între timp, Vasili obține permis de ședere permanentă la Moscova și, în 1933, publică primul său roman, ”Glyukauf” în care descrie  viața minerilor din Donbass.  Este greu de identificat adevărata orientare politică  a lui Vasili Grossman în acei ani de teroare. Mulți dintre tovarășii săi fuseseră arestați și executați și, cu siguranță, înțelesese dimensiunea Marii Foamete din Ucraina din anii 1932-1933. Pe de altă parte, tatăl său, Semion Osipovici, fusese un membru dedicat al Partidului Menșevicilor.

În 1934, publică nuvela ”În orașul Berdicev” care a stat la baza filmului Comisar (1967), regizat de Aleksandr Askolov. Filmul a fost trecut la index de către KGB  și apare pe marile ecrane abia după 1990, în perioada perestroikăi.  În următorii trei ani, Grossman publică trei colecții de povestiri. În 1933, divorțează de prima soție și se căsătorește cu Olga Mihailovna care fusese măritată cu Boris Guber. În 1938, Olga este arestată fiind acuzată că nu și-a denunțat fostul soț care, în 1937, fusese arestat și împușcat alături alți membri ai grupului literar ”Pereval”. Vasili îi adoptă pe cei doi copii ai Olgăi din căsătoria cu Boris și-i salvează de la a fi trimiși într-un orfelinat sau în lagăr. Apoi, îi scrie lui Nikolai Ejov, șeful NKVD, și-i solicită grațierea soției sale. Spre sfârșitul anului 1938, Olga Mihailovna este repusă în libertate.

În Cel de-al Doilea Război Mondial, Grossman pleacă pe front ca reporter de război și este printre primii care scrie despre Holocaust. Articolul său, ”Infernul din Treblinka”, publicat în 1944, face parte dintre probele acuzării la procesul de la Nurenberg.

Proza lui Vasili Grossman s-a bucurat de succes de la bun început atrăgând atenția unor scriitori deja consacrați precum Mihail Bulgakov și Maxim Gorki. Înaintea lui, se remarcase Isaac Babel, tot evreu din Ucraina, un intelectual foarte bun cunoscător al limbii franceze și admirator al lui Maupassant, cu zece ani mai în vârstă decât el. Criticile la adresa colectivizării și a represiunii politice din URSS au dus la interzicerea cărților lui Grossman. Moare pe 14 septembrie 1964 și, asemeni lui Pasternak, Bulgakov și mulți alți autori incomozi pentru regimul sovietic, se bucură de glorie postumă.

Cenaclu Literar: