Heteronimii lui Fernando Pessoa

Heteronimii lui Fernando Pessoa

 

 

 

 

”Nu-i destul să deschizi fereastra

Ca să vezi câmpurile și râul.

Nu-i destul numai să nu fii orb

Ca să vezi arborii și florile.

E necesar de asemenea să nu ai nicio filozofie.

Căci dinspre filozofie nici nu ar exista copaci: ar exista numai idei.

De existat, existăm fiecare doar câte unul, ca o peșteră.

Există o singură fereastră închisă, iar restul lumii larg în afara ei;

Și există un vis despre ce s-ar putea vedea dacă ea s-ar deschide,

Iar el nu este niciodată ceea ce se vede când se  deschide fereastra.”

(Poeme desperecheate, trad. Dinu Flămând)

 

Pe 13 ianuarie 1935, Fernando Pessoa îi scria prietenului său Adolfo Casais Monteiro, exilat în Sao Paolo, cum i-a venit ideea să folosească heteronimii. Practica de a scrie folosind nume false ca și cum ar fi altă persoană îi este atribuită lui Soren Kirkegaard, părintele existențialismului și reprezentat principal al epocii de aur daneze din prima jumătate a secolului al nousprezecelea.  Kirkegaard a folosit șapte heteronimi, însă unicul căruia i-a atribuit o biografie viabilă a semnat Victor Eremita. Așadar, pentru a fi pe înțelesul cititorului, heteronimii nu sunt simple pseudonime cum obișnuiesc majoritatea autorilor să publice sub alte nume. Sunt, pur și simplu, autori inventați carora li se inventează și o biografie și operă ca și cum ar fi personaje distincte. Autorul scrie ca și cum ar fi altul. Lista scriitorilor care au scris prin intermediul heteronimilor este lungă: Keats, Poe, Walt Whitman, Hugo, Rimbaud, Flaubert, baudelaire, Voltaire, Moliere, Rabelais, Novalis, Stendhal Antonio Machado, J.L.Borges și mulți alții.  ”Ziua Triumfală a vieții mele”, cum numește Pessoa ziua în care inventează primul heteronim, este 13 martie 1914, dar pentru că în 8 martie fusese o aliniere a planetelor  el marchează drept zi a începutului data de 8 martie. Totul a pornit de la o glumă:  vrând să-i joace o festă lui Sa- Carneiro a scris vreo treizeci de poeme la rând ca și când ar fi fost create de un autor diferit pe care l-a numit Alberto Caeiro. ”A fost ziua triumfală a vieții mele, și nu voi mai cunoaște niciodată una asemănătoare. Am început cu titlul  ”Paznicul turmelor”...După ce scrisesem cele treizeci și ceva de poeme, am luat hârtie de scris și am compus, de asemenea, cele șase poeme care alcătuiesc ”Ploaie oblică” de Fernando Pessoa, doar de el. Așa s-a creat atunci o gașcă inexistentă. Și se pare că totul s-a petrecut independent de voința mea.”

Ideea de a crea o zi mai importantă probabil că i-a venit de la poemul lui Coleridge, ”Kubla Khan”, inspirat de ”Cartea minunilor” a lui Marco Polo  și considerat de Pessoa unul dintre cele mai bune poeme scrise în limba engleză. În 1934, Pessoa scrie povestirea ”Omul din Porlock” în care spune despre cum a început  Coleridge să povestească un vis până când i s-a anunțat prezența unui locuitor din Porlock, sat din apropierea locuinței lui. După plecarea acestuia care stătuse o oră, a uitat tot ce visase și nu și-a mai amintit decât ultimele 24 de versuri ale poemului. Această idee că versurile se nășteau în subconștient și erau așezate pe hârtie mecanic, a adoptat-o și Pessoa: ”M-am pierdut în mine însumi/ pentru că eram un labirint.” (Rătăcire)

 Întreaga operă a lui Pessoa este o căutare a unei identități pierdute, iar a scrie ca și cum ai fi fost altul era frecvent în literatura portugheză din acea vreme. Dar nici un autor din nici o altă literatură nu ajunge la anvergura la care a ajuns Pessoa: 127 de heteronimi, fiecare cu propria lui biografie, cu opera sa, cu palmaresul său. Însă din tot acest clan de autori inventați de Fernando Pessoa,  72 (exact numărul discipolilor lui Isus)  au avut o frecvență de publicare mai mare, iar  3 au fost mai importanți: Alberto Caeiro, Ricardo Reis și Alvaro de Campos. Un al patrulea, Bernardo Soares a fost un ”semi-heteronim”  care apărea, de fiecare dată, când Pessoa era ”mai obosit sau somnolent”.

Așadar, fiecare heteronim în parte este un autor diferit, născut la o anumită dată, într-o anumită localitate,  căruia îi atribuie o operă literară autonomă, din punct de vedere stilistic, față de autor și căruia i se delegă o sarcină precisă. ”Nu trebuie căutat în vreunul dintre ei (heteronimi) idei sau sentimente ce-mi aparțin, căci mulți exprimă idei pe care eu nu le accept, sentimente pe care nu le-am avut niciodată”, îi scria Pessoa lui Casais Monteiro. Și cum Pessoa era și un bun astrolog va folosi cunoștințe din acest domeniu atât în crearea personalității, cât și în realizarea aspectului fizic al fiecărui heteronim. Și toți acești heteronimi au fost creați pentru că ”mi-am făcut, am multiplicat diverși prieteni care nu au existat niciodată, dar pe care și astăzi, după aproape treizeci de ani, îi aud, îi simt, îi văd”, scrie Pessoa. Sigur că fiecare dintre ei avea un semn cât de mic prin care se înrudea cu poetul. Spre exemplu, Alvaro de Campos se născuse în localitatea din care era bunicul lui Pessoa. În continuare să facem cunoștință cu heteronimii și cu operele lor...

07.01.2021

Cenaclu Literar: