1Letter from Vincent van Gogh to Theo van Gogh with sketches of palette and beach at Scheveningen with perspective frame, The Hague, 5 August 1882, Van Gogh Museum, Amsterdam (Vincent van Gogh Foundation)

Vincent către fratele său Theo

Haga, 5 august, 1882

Am pictat săptămâna aceasta un peisaj care te vor ajuta să-ți faci o impresie asupra Scheveningue-ului, așa cum l-am văzut când ne-am plimbat prin el. Un studiu mare cu mult nisip și cer - un cer uriaș în care griul rafinat se amestecă cu albul cald din care se străvede o micuță pată de bleu suav- nisipul și marea sunt proiectate într-o  lumină clară care devine, cu timpul, aurie, peisaj animat de prezența unor siluete umane micuțe și de bărcile pescarilor în culori reci, violente, ciudate. Am făcut crochiul unei bărci de pescari care își ridică ancora.  Caii sunt pregătiți pentru a fi înhămați la atelaj să tragă barca în mare. Îți trimit aici un mic crochiu al bărcii. Mi-a luat mult timp să-l pictez pentru că am preferat să pictez pe lemn sau pe pânză. Am avut nevoie de multe culori pentru că am lucrat pe mai multe straturi și am dat o anumită fermitate culorilor.Este foarte ciudat că uneori și eu și tu avem aceleași idei. Așa am pornit ieri seară să fac un studiu cu o pădure și sigur această săptămână voi fi foarte ocupat de treaba asta și cu profunzimea culorilor. Aș fi vrut să discut cu tine despre schișa  pe care am făcut-o  și uite că, din întâmplare, în scrisoarea primită în dimineața aceasta tu îmi vorbești că ai fost  uimit  în Montmartre  de culorile foarte puternice, dar care se pot armoniza.

Nu știu dacă ne-a surprins același lucru, dar știu că pe mine chiar m-a surprins și probabil căți tu ai simțit la fel și ai văzut lucrurile în același mod.

Pădurea  a căpătat deja culorile toamnei, sunt nuanțe ale culorilor pe care le-am văzut doar în tablourile vechilor maeștri olandezi. Am fost ocupat ieri seară cu un câmp împădurit, puțin în pantă, acoperit de frunze de fag îngălbenite și uscate. Pământul era de un roșu spre brun în unele locuri  mai luminos, în altele, mai întunecat , din cauza umbrei copacilor care proiectau umbre, unele fine, altele mai accentuate pe jumătate șterse. Umbrele se mișcau și am ajuns la concluzia  că-mi era foarte greu să obțin o profunzime a culorilor pentru a reda forța și fermitatea acestui teren, dar numai pictând mi-am dat seama că există multă lumină în acea obscuritate. Trebuia să păstrez lumina și totodată să conserv ardoarea și profunzimea acestei coloristici atât de bogată.

Ne putem imagina un covor atât de minunat lucrat în acest brun-roșcat profund în înflăcărarea unui soare într-un asfințit de toamnă filtrat prin crengile copacilor. Din acest pământ cresc fagi aurii, luminați  pe o parte unde se vede un verde strălucitor și cealată parte din umbră este de un verde întunecat și puternic.

Deasupra  acestor trunchiuri, deasupra acestui pământ brun-roșcat se întrinde un cer străveziu, bleu-gris, cald, aproape spre albastru sclipitor. Și mai jos e un mal întunecat acoperit cu verdeață și un pâlc de arbuști și flori galbene. Câteva siluete de căutători de lemn  sunt aici ca niște pete compacte întunecoase, ca niște umbre misterioase. Boneta albă a unei femei care se apleacă să rupă o rămurică uscată contrastează cu brunul roșcat al solului. O fustă iese în lumină- o umbră în mișcare cade- silueta întunecoasă a  unui bărbat se înalță deasupra crângului. O bonetă albă, un capișon, un umăr, un bust de femeie se profilează spre albastrul cerului. Aceste siluete sunt încărcate de poezie când apar în umbra adâncă a asfințitului ca niște uriașe figurine de teracotă lucrate într-un atelier.

Ți-am descris natura, nu știu în ce măsură voi putea s-o redau în picturile mele, dar știu că am fost foarte încântat de armonia dintre culori: verde, roșu, negru, galben, albastru, brun, gri. Este cam în genul lui Groux, o armonie a culorilor precum în ”Plecarea recrutului”, pictura din Palatul Ducal.

Îmi este foarte greu să pictez. Folosesc pentru fundal  un  tub și jumătate de  alb- și  în același timp acest fundal e foarte întunecat- apoi, ocru, galben, negru, pămânțel, brun închis și rezultatul va fi un brun roșcat care variază de la brun spre bordo puternic apoi, către un roz pal și gălbui.   Apoi, sunt  mușchii și o mică ridicătură  de pământ acoperită cu iarbă proaspătă care captează lumina și strălucește puternic și este foarte greu de redat. Iată, în sfârșit, o schiță despre care am pretenția să spun că are o semnificație și că vorbește ea însăși.

Când am lucrat-o mi-am zis: nu plec de aici până când nu văd nuanțele toamnei în asfințit care sunt atât de sobre și de misterioase. Am fost obligat să pictez repede să nu pierd momentul- și siluetele au fost plasate din câteva tușe puternice, dintr-o dată.  Am fost uimit să văd o parte  dintre aceși arbuști erau bine înfipți în sol, am început a-i picta din pensulații, dar din cauza amestecului de culoare prea legat un tușeu era egal cu zero și numai folosind și tubul de vopsea mi-au ieșit rădăcinile și trunchiurile pe care le-am retușat cu pensula.

Da, iacătă-le, ies în relief și se văd puternic înrădăcinate. Într-un fel sunt mulțumit că nu m-am școlit să pictez. Așa n-aș fi fost în stare să depășesc aceste piedici, însă acum spun nu cedez – altfel,  aș fi spus dacă nu-i posibil, nu-i posibil, însă trebuie să încerc și chiar dacă nu știu cum trebuie, o  s-o fac. Nici eu nu mai știu cum le pictez, mă așez în fața pânzei albe, privesc ceea ce am în fața ochilor și-mi spun că pânza albă trebuie să se transforme în ceva- revin continuu nemulțumit asupra lucrării- o pun alături, mă odihnesc, o privesc cu un soi de angoasă- rămân în continuare nemulțumit pentru că am acest minunat spirit să fiu mai degrabă nemulțumit decât mulțumit- văd adesea în lucrarea mea un ecou al imaginii care m-a uimit, văd că natura mi-a povestit ceva, mi-a vorbit și eu am stenografiat. În stenograma mea rămân cuvinte indescifrabile – greșeli, lacune, altădată rămâne ceva despre care pădurea sau plaja, sau silueta spun că aceasta nu este un limbaj matematic sau convențional, că nu este el însuși născut în natură, însă este structurat într-o manieră savantă. Iată o schiță cu niște dune de nisip. Sunt aici aceste tufișuri pe o parte, cu frunze albe și pe cealaltă parte, frunze de un verde întunecos strălucitor. Pe fundal se vede pădurea întunecată.

Trad. Maria Sava