şi-au încetat orele mersul lor poticnit...

din umbra stelei  de rouă

tu, înger al meu,

 neobosit,

vorbeşte-mi despre  visul  acela

în care respirau

în zori

 năucitoare străluciri

goi  precum iov

acum ne cântărim  doar cenuşa...

iartă-ne, cerule,

purifică-ne,

spală-ne creierul  şi inima

cu laptele blând  al păcii.