Somn

Somn

 

 

 

 

Inocența nu e același lucru cu naivitatea.

O veche zicală spune: ”Ignoranță e atunci când nu știi nimic și ești înclinat spre a face binele. Inocență e atunci când știi totul și ești mai departe înclinat spre a face binele.”

 Deși cuvântul ”inocent” este adesea folosit cu sensul de ”naiv”, etimologic înseamnă ”neprihănit”, ”nevinovat”. În spaniolă termenul ”inocente” definește o persoană care caută să nu rănească pe nimeni, dar care are totodată capacitatea de a vindeca rănile pe care ceilalți i le-ar putea face.

Somnul este simbolul renașterii; în miturile creației sufletele dorm în timpul unei transformări de o anume durată.

Dacă ar fi să-l privim pe cel mai crud, cel mai ticălos om din lume atunci când doarme, am zări, pentru o clipă, pe chipul lui, inocența pură a copilului. În somn, redevenim buni, suntem proaspeți și noi, regenerați în interior. Aceasta e starea de inocență pură.

”Nevinovatul somn, cel ce desface

Fuiorul încâlcit al grijii-somnul

El, moartea vieții fiecărei zile,

El, scalda grelei trude și balsamul

Durerii sufletești, și-a doua mană

A marii firi, iar la ospățul vieții

Cel mai de seamă fel”  (Macbeth, Shakespeare)

În trezie, putem ajunge la starea de inocență renunțând la cinism și la autoprotecție. Trebuie să privim lumea cu ochii unui înțelept iubitor, nu cu ochii unui câine bătut, ai unei ființe hăituite și ai unui om rănit și furios. Trebuie  să ne eliberăm de vechile păreri în care ne-am fixat de ani de zile, să renunțăm la baricadele de insensibilitate pe care le-am ridicat decenii la rând. Trebuie să renunțăm la viclenie și la prefăcătorie să pășim în lume cu un spirit încrezător și cu inocență vigilentă.

Astfel ne putem abandona puterilor propriului suflet, încrederii, credinței și profundei forțe a inocenței. Există, ce-i drept, o neîncredere motivată atunci când pericolul este aproape, dar și una nemotivată bazată pe experiențele anterioare. Rănile primite de-a lungul timpului ne fac să devenim suspicioși, indiferenți, reci, chiar dacă am vrea să fim calzi și iubitori. E mare tristețe să ajungi prizonierul propriului psihic.

Când asupra vieții se exercită un control excesiv, va fi tot mai puțină viață de controlat.

În spiritul oricărui bărbat există o ființă, un bărbat nevătămat care crede în noțiunea de bine, care este înțelept și nu se teme de moarte. E un sine spiritual de care bărbații nu sunt conștienți, dar care îi ajută să fie liberi.

Există momente și în viața lor când sub pleoapă răsare lacrima, lacrima compasiunii pentru sine și pentru celălalt. Este lacrima cel mai greu de plâns, mai ales pentru bărbații, dar și pentru femeile pe care viața le-a împietrit. E momentul în care omul își înțelege sufletul, știe ce vrea cu adevărat și plânge. Lacrima e vindecătoare, e balsam pentru sufletul rănit. Lacrima  nu înseamnă doar emoție, e și o lentilă care oferă o altă viziune asupra vieții.

Cenaclu Literar: