în clipele de răgaz

Brâncuși

netezea cu sufletul 

pietre de râu

apoi le dădea drumul

pe ape repezi de munte

oriunde mergea

lua cu sine tot Infinitul

și pentru că n-a cutezat

să-i închipuie un sfârșit

a înălțat o Coloană

un Omphalos

fără de care Cerul

s-ar fi năruit asupra noastră

și ne-ar fi strivit