o mare tristețe durutul din piept îl apasă

și-o  sete cumplită mă arde în vintre  

de jur împrejur 

cerul, copacii  dansau fantomatic

din lumea căzută

monoton indigo retina rănește

chicoteli înfundate, suspine , șoapte

mă – nvăluie rece  în  noapte 

alerg, alerg  prin hățișuri 

liane, năvod cu frunze grețos lipicioase 

îmi opresc răsuflarea.

Iubirii eterne cad pradă.