Hermes Trismegistus (Păstorul divin)

Hermes Trismegistus (Păstorul divin)


 

Cosimo de Medici a fost unul dintre cei mai mari colecționari de manuscrise ale scrierilor antice supuse, pe vremea lui,  de către  Biserică, unui masacru început încă de la uciderea Hypatiei și de la arderea Bibliotecii din Alexandria. Bătrânul colecționar dădea sume generoase pe scrierile marilor eleniști precum Plotin și Platon, multe dintre ele fiind traduse în limba arabă și păstrate în țările islamice mult mai tolerante la acea vreme decât culturile iudeo-creștine. O parte au fost păstrate în mici colecții personale, iar Cosimo de Medici căuta astfel de comori în lumea întreagă apoi le da spre traducere în latina cultă  lucru care a impulsionat declanșarea Renașterii și ieșirea Europei din perioada sa neagră din epoca moderne.

În anul 1460, un călugăr de la o mănăstire din nordul Greciei vine la Cosimo și-i aduce un manuscris care, pur și simplu, l-a uimit. Era ”Corpus Hermeticum”, o colecție de discursuri ale celui mai mare îndrumător spiritual pe care îl dăduse Egiptul,  Hermes Trismegistul. Nevenindu-i să creadă că a  descoperit un manuscris care se credea distrus așa cum fuseseră atâtea, bătrânul colecționar l-a chemat pe traducătorul său, Marsilio Ficino  care îi traducea dialogurile lui Platon și i-a poruncit să traducă noua achiziție.

Hermes Trismegistul fusese maestrul marilor învățați precum Thales din Milet, Pitagora, Platon, dar și  al multor preoți filozofi din Egipt acolo unde i se spunea Thot. Fusese cel mai mare învățat, om de știință,  inginer, magician al Egiptului care înțelesese și stăpânise ca nimeni altul forțele ascunse ale naturii. Cosimo de Medici era deja pe patul de moarte însă aștepta cu sufletul la gură traducerea manuscrisului de aceea Ficino a lucrat zi și noapte și a reușit să termine traducerea înaintea morții lui. Astfel, ”Corpus Hermeticum” avea să devină una dintre cele mai vestite cărți  în secolul ce va urma, fiind editată la fel de mult ca și Biblia. Se pare că textul a fost scris în greaca veche și nu tradus din egipteană în greacă și, deși unii cercetători contemporani susțin că textele din Corpus s-au inspirat din Platon, însuși marele filozof sugerează că a împrumutat doctrinele de la egipteni. Se știe că grecii antici cunoșteau foarte bine cultura egipteană relațiile dintre cele două culturi  intensificându-se după ce Alexandru cel Mare a invadat Egiptul în anul 332 îH. A fost primit cu mare bucurie de egipteni după ce, aproape 200 de ani fuseseră supuși de perși. În anul 323 îH,  unul dintre generalii lui Alexandru, Ptolemeu Soter, a fost înscăunat ca faraon și Egiptul a rămas sub controlul grecilor până în anul 30 îH când au venit romanii. Cleopatra, ultima descendentă a Ptolemeilor, s-a sinucis și Egiptul a fost încorporat Imperiului Roman sub domnia lui Octavian. Învățații egipteni au continuat să scrie și să vorbească în greaca veche secole la rând după cucerirea romană și așa se explică  scrierea în greacă a documentului ”Corpus Hermeticum” precum și a numeroaselor scrieri hermetice descoperite în urma săpăturilor arheologice.

”Sunt Poimandres, Mintea stăpânirii supreme. Știu ce voiești și te însoțesc pretutindeni”, așa își începe ”Păstorul oamenilor” discursul  către discipolul său  și, apoi , continuă: ”Păstrează-mă în mintea ta și orice vei dori să afli eu te voi învăța. Iată ce trebuie să înțelegi: ceea ce vede și aude în tine este însăși percepția divină. Conștiința cea mai înaltă dinlăuntrul tău nu este altceva decât Realitatea Supremă. Nu există nicio deosebire între profunzimea ta și Zeu. Dă-ți seama ce ești cu adevărat.”Dar dacă suntem ființe divine, de ce sălășluim în corpuri omenești, ignorând complet adevărata noastră natură”?, întreabă discipolul. Atunci Maestrul îi explică că la începutul timpurilor, Ființa Supremă a proiectat din ea un zeu creator, dincolo de timp și spațiu, fără limite, iar acest Creator a dirijat formarea Universului. Tot Ființa Supremă a creat o entitate, un copil mult îndrăgit și acela a fost omul. Era o minte androgină, lipsită de trup  care și-a văzut la un moment dat reflexia în apele scânteietoare ale manifestării materiale și a dorit să se materrializeze și el. Cum orice gândea entitatea umană se materializa, așa s-a trezit  androginul cu două trupuri care tot căutau să se reunească și să formeze unul singur. Lumea s-a umplut de aceste entități, bărbați și femei.

”Cel care și-a amintit care este adevărata sa natură, recunoscând în el conștiința divină, a ajuns în cele din urmă la acel Bine mai presus de prisosință. Știind că vine dintr-o lume de lumină, își întoarce fața spre acea strălucire nemuritoare. Însă cel care, printr-o iubire înșelătoare își irosește iubirea asupra trupului se află rătăcind prin întuneric și îndurând prin simțurile sale lucrările morții”, spune Poimaindres.

Spui că omul care are conștiință de sine își recunoaște adevărata natură. Dar cum?”, întreabă discipolul mai departe.

Și Păstorul divin îl îndrumă pe discipol cum să  capete puteri spirituale până ajunge să  se identifice cu divinitatea. Tradiția hermetică are foarte multe lucruri în comun cu yoga. Fiind conștienți de perisabilitatea acestei lumi, adepții hermetismului cunoșteau foarte bine și influențele karmei. Iată ce spune Hermes: ”Necesitatea guvernează universul, dar dreptatea guvernează omenirea. Stelele și forțele primare trebuie să respecte legile naturii. Însă oamenii au liberul arbitru, ceea ce înseamnă că pot face greșeli. Karma, principiul dreptății, îi corectează pe cei care greșesc. Oamenii sunt supuși sorții din pricina forțelor care acționează la momentul nașterii lor, totodată, sunt supuși destinului ca urmare a faptelor din această viață.”

Vechii egipteni erau vestiți pentru mantrele lor, diferite de cele ale indienilor, fiind vorba numai despre anumite sunete vocalice care atunci când erau pronunțate creau anumite efecte la nivelul conștiinței. Preoții egipteni credeau că limba lor era sacră fiind primită de la zeul Toth. Asclepios spunea: ”Numai calitatea sunetului și puterea numelor egiptene, numai acestea au în ele însele actualizarea a ceea ce este spus. Felul de a vorbi al grecilor, cu toată imprecizia și frumusețea sa de suprafață, slăbește vigoarea și micșorează gravitatea solemnă și forța acestor cuvinte, cât mai ales, sunete împlinite cu fapte”.

Și toate aceste învățături nu puteau fi deprinse decât sub îndrumarea unui maestru care a atins deja împlinirea Sinelui și care putea să transmită discipolului pregătit forța împlinirii sale. Textele descoperite la la Nag Hammadi descriu în detaliu cum se transmit învățăturile de la maestru la discipol. Practicile hermetismului includeau și anumite ritualuri, meditație, vizualizare, astrologie, rugăciune și erau transmise pe cale orală În ”Corpus Hermeticum” se afirmă că zeul suprem a dat tuturor oamenilor capacitatea de a raționa, dar nu toți au acces la conștiința superioară încă de la naștere, aceasta fiind obținută la capătul  unor ani de trudă. Mai întâi trebuie să fie înțeleasă natura conștiinței, apoi, era nevoie de autopurificare și de obținerea unui control asupra minții. Nimic nu poate opri conștiința să acceadă până la cea mai înaltă treaptă: ”Fă-te mai înalt decât orice înălțime și mai adânc decât orice adâncime. Adună în tine toate câte sunt, deodată. Abia atunci îl poți înțelege pe Zeu”, spune Hermes Trismegistul. Pentru că ”Nimic nu-i este imposibil minții. Zeul este mai presus decât putința de cunoaștere a oricărei ființe, ”dar el își dorește să fie văzut. De aceea a făurit universul, ca să-l putem recunoaște. Creează mereu tot mai multe minuni pentru ca maiestatea să-i fie apreciată.” Se poate pune întrebarea de ce există atâta rău pe lume câtă vreme avem liber arbitru și putem alege de fiecare dată binele?

”La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” Așa începe Evanghelia după Ioan. Adepții hermetismului acordau o atenție deosebită logosului divin. În ”Corpus Hermeticum”, cuvântul divin este definit drept energia creativă a Ființei Supreme, puterea gândirii divine.  Numai prin el este posibil să existe singurul fiu zămislit de divinitate și acest fiu special este chiar universul lăuntric, tiparul cosmosului care poate fi văzut doar cu mintea. Acest cosmos lăuntric este făcut după asemănarea divinității și se reflectă în cosmosul concret. La rândul ei, și omenirea este făcută după asemănarea cosmosului și reflectă înăuntrul ei mișcarea stelelor, interacțiunea dintre apă, aer, foc și pământ și inteligența Minții Cosmice. În concluzie, există corespondențe între toate dimensiunile existenței la nivelul simbolurilor ale magiei și divinației și ale științei antice.

Cenaclu Literar: