Fetița cu chibrituri

Fetița cu chibrituri

”Pentru a crea, trebuie să vrem să fim complet idioate, să stăm pe un tron purtat de un măgar, lăsând să ne țâșnească rubine din gură. Atunci râul va curge, iar noi vom putea sta în mijlocul torentului, cu șorțurile întinse ca să adunăm în ele cât de multe putem duce.”Dr. Clarissa Pinkola Estes

 

Fetița trăiește într-un mediu în care nimănui nu-i pasă de ea. Nimeni nu apreciază micile luminițe din vârful bețișoarelor ei. Psihic vorbind, condiția ei îi oferă puține opțiuni. S-a resemnat, pur și simplu, să trăiască în locul care crede că i-a fost destinat și pe deasupra vrea să vândă și chibriturile, unica ei sursă de căldură. Când Femeia Sălbatică e pusă de viață cu spatele la zid, ea nu capitulează, își scoate ghearele și luptă.

Și fetița cu chibrituri ar fi  trebuit să procedeze altfel, să părăsească acel loc neprimitor și arid în care nimeni n-o iubește. Pentru ca râul vieții creative să curgă  este esențial să fim înconjurați de oameni iubitori, care ne susțin și ne stimulează creativitatea. Altfel înghețăm precum fetița cu chibriturile. În mod cert, avem nevoie de prieteni care să ne susțină și să ne spună că talentul nostru este pan de cielo.

Când afară e frig, femeia tinde să viseze, în loc să acționeze. Aceste vise ne anesteziază. De aceea trebuie să nu ne mai pierdem vremea cu cei care nu aprobă arta sau viața noastră. Există trei categorii de fantezii.  Prima, atunci când visăm cu ochii deschiși  și e sursă de plăcere pentru suflet. A doua este imginația intențională- toate izbânzile psihice, spirituale, artistice, încep cu aceasta. E un fel de planning. Al treilea tip de fantezie nu are nicio legătură cu realitatea, blochează totul.  Femeia crede că nu mai poate face nimic și atunci se cufundă în visare. Uneori, totul se petrece numai în mintea ei. Uneori, o sticlă de alcool, o seringă, fumul ierburilor, lumea virtuală, sau nopțile petrecute în compania unor oameni necunoscuți le fac să se abandoneze frigului interior, morții.

Trebuie găsită o soluție total diferită de cea a fetiței cu chibrituri, o soluție prin care să-ți recapeți încrederea, stima și iubirea de sine. Noi, femeile, avem nevoie să ne bată încurajator  pe umăr multe aripi de înger. Fetița cu chibrituri umblă în zdrențe de atâta amar de timp, încât i se pare normal. Nimeni în situația ei nu se poate dezvolta. Cum să ai stimă de sine, cum să te iubești dacă nu te îngrijești de corpul tău, de ținuta ta, de hrana ta spirituală? Cum? Grija și căldura sufletească pun femeia în mișcare. Nu avem nevoie de consolare numai. A consola înseamnă a spune cuiva cuvinte frumoase. Avem nevoie de iubire, de îngrijire, așa cum are nevoie o floare de apă, de soare, de aer.

Lipsită de căldura celorlalți, femeia îngheață și tinde să se piardă în fantezii sterile. Dar chiar și înghețată de ar fi precum fetița cu chibrituri, trebuie să refuze reveria consolatoare. E o reverie care ucide.  Fetița cu chibrituri are o bunică interioară care, în loc s-o trezească, o antrenează într-o viață de vis care nu-i este de niciun folos.

E adevărat că în riturile de inițiere novicii trec printr-o perioadă de condiții dificile precum cele ale fetiței, dar, la un moment dat, această fază se încheie și se trece în etapa următoare creativă, spirituală, înțeleaptă. În mizera ei existență fetița dispune de elementele necesare unei experiențe inițiatice, dar nu are pe nimeni nici înlăuntru, nici în afară care să-i conducă procesul psihic.

În plan psihic, în sensul cel mai negativ, iarna își pune sărutul morții pe tot ce atinge. Răceala condamnă la moarte orice relație. Când vrei să distrugi ceva e de ajuns să-l tratezi cu răceală. Îndată ce gândurile și sentimentele îngheață nici o relație nu mai este posibilă. Când oamenii vor să renunțe la ceva din ei înșiși sau să rupă relațiile cu cineva îl ignoră, îl abandonează, se țin la distanță, se feresc din calea lui ca să nu-l mai audă, ca să nu-l mai vadă. Aceasta e situația din psihicul fetiței cu chibrituri. Copila umblă pe străzi, se roagă de toți să-i cumpere chibriturile la un preț de nimic. Ea cerșește, oferind lumină. Când femeia ajunge să aibă instinctele rănite și își  oferă lumina interioară  pe nimic se irosește în fantezii inutile. Partenerii mediocri, manipulatorii, cei care exploatează starea psihică precară a unei femei le conduc către pierderea energiei.

Când fetița se hotărăște să aprindă chibriturile își folosește ultimele resurse pentru a visa. Când sentimentele unei femei sunt înghețate, când ea nu reușește să se mai simtă, când sângele său și pasiunile sale nu mai ajung la hotarele psihicului, când este disperată, o viață imaginară este infinit mai plăcută decât tot ceea ce se află în jurul ei. Psihicul începe să-și joace singur feste - el trăiește acum în focul ireal în care toate dorințele se împlinesc. O astfel de fantezie e la fel cu minciuna pe care ajungem s-o credem și noi tot repetând-o. 

Nu vă faceți iluzii că astfel de soluții nerealiste nu găsesc doar femeile. Este piatra de încercare a întregii umanități.  Popoare întregi, iată, acum, trăiesc din fantezii.

Soba din visul fetiței cu chibrituri reprezintă gândurile pline de căldură, e un simbol al centrului, al inimii, al căminului. Visul fetiței este sinele său adevărat, inima psihicului, căldura casei interioare. Dar brusc soba dispare, fetița se trezește în zăpadă, reveria dispare. Fetița aprinde alte și alte chibrituri, dar se sting repede, așa cum se sting toate fanteziile și, de fiecare dată, se trezește în ger, în zăpadă.

Ironia sorții face ca în această poveste să fie un pom de Crăciun,  un brad, un simbol al existenței veșnice. Am fi putut crede că ideea arborelui  mereu verde o poate salva. Camera însă nu are plafon, ideea vieții nu poate fi conținută în psihic. Iluzia a preluat conducerea.

Bunica e atât de caldă și de bună și totuși...e ultima doză de morfină, ultima picătură de cucută. O cufundă în somnul morții. Acesta e somnul letargiei, e somnul complăcerii, somnul refuzului de-a privi viața și dintr-o altă perspectivă.

Chiar și într-un final atât de tragic există o rază de lumină. Când o femeie suferă atât de mult, Femeia Sălbatică a psihicului îi insuflă din nou viață spiritului ei, oferindu-i încă o șansă.

De astă dată va ști să renunțe la fantezii.

Bibliografie: Clarissa Pinkola Estes

Cenaclu Literar: