Totem cu pumă și vultur

Totem cu pumă și vultur

 

(o lecție de visare, de viață și de destin poetic)

 

 

Îți mai amintești cum ne-am cunoscut?

și cât timp să fi trecut de atunci?

nici acum nu știu de unde ați apărut voi

ce dimineață, să mă trezesc cu o pumă și  cu un vultur alături

și unde: în patul părinților mei din Hipodrom.

Cum ajunsesem eu acolo, bărbat la cinzeci și ceva de ani dormind la ai mei în pat, îmi scapă

însă clar eram acolo și afară dincolo de balcon lor

tocmai înfloriseră vișinii din grădina blocului

și dacă eram mai atent aș fi putut auzi și florile lor cum își vorbesc

dar pe ei, pe ei, nu i-am auzit când au intrat.

 

*

 

Mă urmărește o Pumă,

vine în fiecare noapte și își face culcuș

dormind cu botul umed chiar la căpătâiul meu.

Nu sunt impresii și nici nebun

cine își poate imagina respirația unei Pume dormind

dacă n-a întâlnit niciodată vreuna și așa gândind

nici măcar un documentar cu un asemenea animal

nu am văzut vreodată.

Bine, mie mi-ar fi plăcut un tigru, cum mereu mi-am imaginat c-ar fi tigrul poeziei,

dar nu am fost întrebat

și am ajuns așa de la un timp, pentru că de-acum știu,

să mă prefac că mă mișc în somn

și să o ating în întunericul nopții.

Ea știe la fel de bine ca și mine că mă prefac

și-mi  lasă mâna să se miște liberă prin blana ei.

De cele mai multe ori nici nu mai știu sigur dacă sunt în realitate încă

sau am trecut în vis deja cu ea...

A doua zi desigur cînd mă trezesc ori nu mai este acolo,

ori își rânjește colții la mine și asta, vă spun drept, mă sperie de moarte,

dar mai ales ochii ei. De ei am ajuns să mă tem cel mai tare. Nu știu ce Dumnezeu are în ei!

Însă noaptea ne permitem să fim oarecum prieteni.

... haideți să mă înțelegeți bine: nu pot să spun că nu mă bucur,

dar nici nu e ușor să trăiești cu o Pumă la capul tău în fiecare noapte.

Adică asta e o aventură în sine și nici nu știu cum să mă mai împart:

pentru că-n nopțile mele când dorm eu trebuie să găsesc soluții cum să merg mai departe

și în atâtea direcții: cum să nu mă-nspăimânte viața, așa în genere

ce să fac cu Romică și nu e nimic de făcut,

cum ar trebui să continui acțiunea romanului meu Julia, ce să mai inventez acolo

ca la capătul capitolelor să se dovedească a fi necesar și asta fără să mint,

și dacă mai prind ceva timp să-nțeleg

ce anume nu mă lasă să fiu poetul pe care mereu l-am visat.

Deci o grămadă de treabă am, așa cum sunt un om ocupat

în visările mele”.

....

Of! mă urmărește o Pumă de la o vreme, asta vă spun

și dacă ea își are secretul ei

și nu mi-l spune

(acesta hotărât să fie, altfel ce să caute ea aici cu mine)

îl am însă și eu pe al meu: am ajuns și eu s-o urmăresc pe furiș.

Mai trebuie să vă spun că ea nu vorbește. adică așa cum ne-a obișnuit

literatura în care apar animale. Nu! ea este un animal cu niște forțe fantastice

și o să vă povestesc mai multe depre asta, dar nu vorbește...ori nu vrea.

Apoi vă spun în versuri toate aceste lucruri pentru că:

1.      sunt convins, cum se exprima un amic al meu

când era vorba de-a alege o pereche bună de speakere:  

trebuie să simți asta în urina ta- și deși sună oarecum rău în română

chiar despre asta e vorba: eu simt puternic că aici e vorba de noi toți

în aceeași măsură în care e vorba și despre mine.

și 2: pentru că încă mă mai încăpățînez să cred

că singura linie de metrou ce poate lega toate universurile paralele

rămâne Poezia.

 

 

*

 

Cu celălalt, cu Vulturul, e o altă poveste

e agresiv și în somn și în vis și noaptea și dimineața.

Nu, nu mi-a făcut niciodată nimic rău, concret,

ba mai mult pot spune că mă protejează

dar are un fel al lui care nu îmi place. Adică dacă tot stă și el și doarme

la picioarele mele

ar putea să fie, nu știu cum? cumva mai omenesc

(nu, nici acesta nu vorbește)

atât cu mine, dar mai ales cu alții care vin să mă viziteze și ei în noapte.

Nu, nu s-a mutat spitalul de nebuni la mine în pat,

însă uite, un exemplu,

ieri noapte era și Poșa la mine, probabil că amândoi băusem

și obosiți ațipisem.

Când ne-am revenit în simțiri, Poșa văzându-l

a vrut să-l prindă în brațe, așa cum e el, iubitor de animale, normal de bucurie.

(s-a mirat Poșa vreo clipă de el, fie vorba între noi, nici!)

Dar Vulturul nu! Vulturul a făcut ce fac VULTURII,

nu vă așteptați acum să vă spun că a scos flăcări pe gură și alte stupizenii din astea

-oare nu ajunge că doarme în pat cu mine?!-

a deschis aripile mari, mari, că dormitorul părinților mei cât este el de mare și ele tot nu aveau loc

le-am auzit fășîind, aproape zgârâind pereții,

prieteni, asta e un Vultur cum nu știu dacă voi ați văzut vreodată vreunul așa!

imens, păi are un piept de bărbătuș de parcă ar fi un rege aztec dintr-un alt timp

și prima oară când l-am văzut așa știți voi la ce m-am gândit:

mi-am zis în sinea-mi că vulturil ăsta conține și noaptea și ziua în trupu-i,

atât e de puternic, ce să vă mai spun de ghearele lui sau de ciocul lui care e parcă de metal.

Jur! iar de ochii Lui nici nu vreau să vă vorbesc, așa sunt de cutremurători.

Așa că ieri i-am strigat lui Poșa să nu facă nimic, nici un gest că-l va zdrobi vulturul.

și bine că m-a ascultat. Vulturul apoi a zburat pe hol și dus a fost pentru o vreme prin apartament.

Mi-o și imaginez pe biata mama, văzându-l. În fine...

Acum iar trebuie să mai adaug ceva, că altfel chiar nu înțelegeți:

nu e ușor să fii părinte și să ai un copil chiar fie el și-un poet închipuit,

pentru că te afectează.

anume, pare ea poezia așa nevinovată și mai mult o gură de palavre, dar

ea are un mers al ei prin lucruri și cum spuneam afectează pe toți cei din apropiere

și dacă mi-ați ierta pe cât de mult mi-ați îngăduit deja

v-aș spune că părinții poetului trăiesc și ei o aventură cu copilul lor

pe scurt, cam cum trăiesc eu cu Puma și cu Vulturul

tot așa și ei trăiesc la cap legați cu odrasla lor poetică.

Am spus! și chiar mă bucur că am avut curaj s-o spun.

Dar să revin la ce s-a întamplat ieri: când vulturul s-a ridicat amențitor

ei bine, în spatele meu, cum era culcată în pat

s-a trezit și Puma

și nici nu mai știam ce să fac mai întâi

ca să-mi apăr prietenul

dar parcă și pe mine…

și de unde am găsit putere, numai Înaltu’ știe.

și întorcându-mă rapid spre Pumă i-am făcut un gest disperat cu mâinile prin aer

ca s-o gonesc și pe ea

și în timp ce vulturul își desfăsura aripile

Puma a făcut un salt direct pe marginea balconului.

După ce vulturul a zburat pe hol, eliberat de spaima a ceea ce ar fi putut să fie

și mai curajos de-acum

m-am apropiat de balcon gonind-o încă odată și de acolo.

Mi-a ajuns până-n gât de voi, am strigat. Fugiți!”

Și atunci a urmat ceva pe cât de frumos pe atât de tulburător.

Puma a făcut un salt în gol, dar mult în aer , sus

și am văzut-o pentru o clipă trecând dincolo de coroana unor plopi

și am crezut-o dusă, ori prăpădită pe veci și întorcându-i spatele  

am început să vorbesc cu prietenul meu.

Dar cumva am prins o imagine cu coada ochiului.

Puma mea s-a înălțat sus, sus pe cer, mai mult ca un cocor

departe poate chiar dincolo de cartierul meu

și apoi ca un bumerang, roată a venit cu toată viteza

și m-a lovit în spate ..unde a și dispărut.

După asta nimic nu mai era de spus. Am băut în tăcere cu prietenul meu

până când din nou amândoi am adormit

covârșiți de griji, de lucruri nespuse

și de cât era, abia acum înțelegeam clar, de mare misterul

în viețile noastre.

Cu “evidențe” cum ar fi spus el, prietenul  meu, Poșa.

 

*

 

Acum că eram beat, că dormeam și mai aveam și o Pumă în mine

De ce m-aș mai fi putut îngrijora?! de nimic.

și nici de faptul că m-am trezit dintr-odată în plină lume mergând pe un drum

alături de o fată.

Pe ea o chema Alungă Deșertul în limba ebraică

și arăta exact ca Paloma Kwiatkowski în filmul Bates Motel în rolul lui Cody Brennen

(pe care cu două zile în urmă o văzusem la tv întâmplător, de regulă nu mă uit la drame sau despre ce o mai fi și fimul ăsta, dar m-am uitat timp de cinci-zece minute)

(altă paranteză, că nu e cinstit să le spun divagații: când am privit-o în filmul ăsta fata asta chiar m-a enervat în rolul de acolo, dar în fine)

Eu eram mai tânăr decât acum, să fi fost pe la 35, iar cea pe care o însoțeam era extrem de fragilă și de tânără,

poate nici 15 ani,

în jurul nostru mulțime multă și un fel de flower power de jur împrejur de parcă ne-am fi îndreptat cu toții spre maidanul unui festival de muzică rock

Și acum știți si dvs. cum e în vise, că toată viața de acolo îți este deja cunoscută,

adică fiecare știa cine este și cum,

iar fata asta căruia îi știam numele și eram, se pare, prieteni de gașcă ca să zic așa

se făcea că era cea mai mare poetă năcută vreodată. Lucru știut și temut de toată lumea.

și poet eram și eu acolo în vis, dar ca să înțelegeți raportul,  

absolut unul mediocru în comparație cu ea.

Și mergeam amâdoi, cum spuneam pe drumul acela, tăcuți

și toată lumea ne privea, nu se puteau abține să nu facă asta

și mă gândesc că știind-o se așteptau, cum era și firesc, ca ea să recite și ceva la acel concert.

Ca să vă dau o idee, fata asta în vis era celebră cum e azi Greta Thunberg

și își putea exercita puterea și magia Poeziei sale că să schimbe și să reclădească lumea.

Un fel de Orfeu deci și pe scurt ne aflam în zorii unei noi Revoluții

și noi pășeam cu carnea picioarelor noastre

„absolut umane, ca să zic așa (vorba altui profet-prieten) pe drumul unui viitor incredibil.

Și pentru că eram urmăriți, ascultați și tot felul de astfel de lucruri, ea îmi vorbea desenând

fel și fel de semne bizare,  numai de mine înțelese, în praful drumului,

pentru că ea cel mai mult prefera să tacă, altfel

 din moment ce deschidea gura poezia pur si simplu exploda

și era cu greu de oprit. Dar mai mult de atât

TOATĂ POEZIA EI ERA ESENȚIALĂ ȘI ZDROBITOARE PENTRU MODUL VECHI ÎN CARE CU TOȚII TRĂIAM ÎN ACELE VREMURI ȘI LOCURI

și de aici și efectul ei în ascultători.

Schimba lumea cum schimbă ploaia o floare căreia i-a lipsit mult timp apa.

Uimitor ce se putea întâmpla auzind-o și asta toți știam și toți așteptam de la ea.

Și ea era atât de fragilă și cu toate că eram amici și ne respectam poezia reciproc

eu o priveam cu milă.

Unde o va duce destinul ei? mă tot întrebam,

Ce mai, îmi era frică de viața ei, dar într-un mod și mai complex

îmi era frică parcă, și pentru Poezia din ea.

Vouă nu v-ar fi fost?

Bine, acum, cu toții suntem prinși în altă realitate

Panemie, covid, pâine etc

Dar dacă ați fi fost ca mine cu ea,acolo,

nu v-ar fi fost frică și vouă?

De aceea v-am și spus că eu eram un poet mediocru în totală comparație cu ea.

 

*

 

Cam asta e lecția de visare, de viață și de destin poetic,

așa cum aceasta mi-a fost oferită mie îmtr-o noapte

pentru a fi dăruită mai departe,

de către sfătuitorii mei spirituali: Puma și Vulturul.

Mai trebuie spus ceva extrem de important:

că niciodată nu am fost mai tânăr ca în visul acesta,

un uimitor și biruitor sentiment de tinerețe ce te putea înfiora

până în cele mai tainice fibre ale sufetului

și asta v-o spun cu mâna pe inimă!

(și aici nu e vorba de vârstă)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cenaclu Literar: