De ce?

De ce?

De ce nu mă minţi Iisuse,
de ce-mi spui că este greu,
că pe lume sunt cătuşe
şi că rău e rău mereu?


De ce nu mă minţi, Tu, Doamne?

vreau să-mi spui că e uşor,
că pe lume nu e  foame
şi  că  rănile nu dor.


De ce port vina astei lumi?

cupa intrebării-o sorb,
ce beznă s-a lasat pe ulmi  –
cel ce vede este orb?


Dor  de mai  îl  torn în toamne,

firul  amintirii-l tai
cu iertărea păcii, Doamne,
şi cu  nopţile din  rai.


Un blestem străvechi apasă –

este har sau  întâmplare?
este  boală  ticăloasă ?
port în mine o-ntrebare.


De ce nu mă minţi Tu, Sfinte?

spune-mi  că sunt doar grădini
să nu-mi mai aduc aminte
nici de spini şi măracini.