„ŞCOALA SCÂRŢIŞORI FĂRĂ PROFESORI” SAU INSPECŢIA ŞCOLARĂ “SPACE-ALĂ” ÎN GALAXIA A PATRA

„ŞCOALA SCÂRŢIŞORI FĂRĂ PROFESORI” SAU INSPECŢIA ŞCOLARĂ “SPACE-ALĂ” ÎN GALAXIA A PATRA

„Şcoala Scârţişori fără profesori” sau  Inspecţia şcolară “space-ală” în galaxia a patra  
 
Prolog - În cancelarie  
 
- Să vă spun ce am întâlnit la bacalaureat în această vară. Directoarea colegiului la care am fost repartizat ca profesor supraveghetor, ne îndemna spunându-ne : „Mergeţi în „salele” de clasă. Apoi ne-a întrebat: „Care sunt „şcoalele” care v-au trimis ?”. Am aflat că era proaspăt absolventă de „Litere” de la Universitatea Cretină SRL, cu diploma obţinută simultan cu şcoala gimnazială prin renumitul program “Şcoală după şcoală fără şcoală” şi liceul cu bacalaureat la Colegiul renumit “Ciorapul găurit”, povesti un profesor pensionar, care lucrase în domeniu peste patruzeci de ani. În epoca trecută, în galaxia a patra erau doar câţiva proşti, făcuţi intelectuali din simplii muncitori, infiltraţi printre profesori, pentru a-şi turna la Securitate colegii de serviciu. Dar acum sunt numiţi în număr masiv cei cu retard intelectual declarat şi avansat, ca profesori universitari, directori şi inspectori. Pe vremuri şcoala era obligatorie şi toţi aveau condiţii să o urmeze. Acum, unii care nu au studiat atunci, nici măcar şcoala gimnazială, când numai dacă nu te ducea capul nu o făceai, îi întâlneşti frecvent ca profesori universitari, directori, inspectori şi în alte funcţii de conducere, încât nu trebuie să ne mirăm că înţeleg greşit orice mesaj şi că procedează în consecinţă.  
 
-În prima rundă după revoluţia din galaxie, cadrele didactice universitare şi-au adus copiii ca profesori la Universitate, chiar dacă aceştia nu erau prea dotaţi intelectual. Acum însă, când orice îngrijitoare sau femeie de serviciu, orice paznic de la Universitate a devenit licenţiat şi unii, deţin acum chiar titlul de doctor şi s-au transformat în profesor universitar, trecând ca broasca prin apă, toţi copii acestora îi vezi acum asistenţi universitari, lectori, conferenţiari şi unii, dintre cei care nu sunt buni de nimic sunt aleşi şi făcuţi chiar profesori universitari, răspunse alt bărbat între două vârste.  
 
Şedinţa cu directorii de „şcoale”  
 
-Dragi colegi directori, ne-am întrunit să facem ceva bun pentru „şcoalele” noastre, spuse doamna directoare de la şcoala “Scârţişori” - de lângă biserica cu acelaşi nume, de pe strada Dracului - absolventă a Universităţii de elită din galaxia a patra, „Bogdanprostul” SRL. Suntem în pericol. Inteligenţa ne cotropeşte şi ne periclitează prostia personală şi a celor din grupările noastre Berevoieşti, înfiinţate în “şcoale” conform legii lui Gropăciune. Trebuie să ne apărăm cu străşnicie scaunele noastre de directori. Vrem să aducem inspecţia „space-ală” , specială pentru cei care nu sunt din grupările Berevoieşti din "şcoalele" noastre, denumită astfel întrucât ne-au invadat şi au venit din spaţiu, de pe altă planetă unii prea învăţaţi, care au minte, nu ca noi. Oameni inteligenţi care au dat multe examene în viaţa lor, fără să plătească şi să copieze cu nesimţire şi au luat concursuri de titularizare cu notă mare. Pentru noi, directorii care am trecut renumitul concurs „Ce are măgarul sub coadă”, ştiţi voi cu ce eforturi... deloc intelectuale, poate doar financiare, care ne-am cumpărat recent cu bani grei - nu învăţând din greu, aşa cum o fac fraierii din spaţiul intergalactic, de care vrem noi să scăpăm - diplome de licenţă şi de „şcoale” gimnazială cu programul „Şcoale după şcoale fără şcoale”. De când a dat legea corupţiei educaţionale ilustrul absolvent de “Şcoale” complementară, domnul Gropăciune, pe proprie răspunde, dar fără răspundere, prin care ni se asigură în mod legal, autonomie şi corupţie nemărginită, nu mai se fac ore deloc la mine în „şcoale”, ca şi la voi dealtfel. Am ajuns la fel ca la Universitate, care s-a bramburit complet de când cu autonomia în corupţie. Mai ţin doar de formă, de ochii lumii, câţiva profesori - pe care îi consider eu, conform legii, cei mai potriviţi, pentru că eu vreau să nu se înveţe în şcoala mea – pe cei are nu fac nimic, pentru că nu sunt buni de nimic. Ei formează grupul nostru Berevoieşti, înfiinţat conform legii lui Gropăciune. Elevii şcolii, copii deştepţi, care vin la şcoală să înveţe sunt lăsaţi să se joace, păziţi de bodyguarzii firmelor de pază şi de portarii şcolii, dar, mai ales de camerele de luat vederi, pe care special în acest scop, în mod intenţionat, domnul ministru Gropăciune ne-a pus să le achiziţionăm. Examenele se dau tot ca înainte, dar Gropăciune a folosit acest lucru ca pretext pentru urmărirea tuturor, permanent tot timpul, exact ca Gestapoul. De aceea, ne-a pus să le punem în funcţiune în timpul orelor de clasă, pentru ca să nu existe cumva vreun profesor care să predea lecţii, să înveţe ceva pe copii. În timpul concursurilor şi examenelor noi, de obicei, oprim camerele şi minţim că se defectează. Eu, ca şi voi, stimaţi directori, pe majoritatea catedrelor nu am profesori. Cadrele didactice nou venite, repartizate din întâmplare prin concurs le mătrăşesc rapid şi mă fac şi cu salariile lor, până la sfârşitul anului, că numirile lor pe post le aduc ei, împreună cu actele lor, diplome, certificate. Este autonomie, adică nu ne controlează nimeni ce facem şi cum facem cu banii, pentru că este mare corupţia. Am rămas acum cu câţiva profesori şi numai cu o inspecţie “space-ală” salvatoare mai putem avea o şansă, să ne descotorosim de ceilalţi extratereştrii nedoriţi. Păcat că nu este acum printre noi domnul director al şcolii Gherevoieşti, vestitul Jenică Jănel Puşcămare, om cu calităţi deosebit de apreciate în ziua de azi în a patra galaxie, adică corupt până în măduva oaselor. Doar este şi consilier la primărie, dumnealui, fiind absolvent recent de Istorie la Universitatea Prostologică. A obţinut diploma după ce a fost înscăunat întâi ca director de „şcoale”, fără „şcoale”, adică necalificat - post înventat paradoxal în galaxia noastră, a patra, care abundă în licenţiaţi - numit de către partidul său - ştiţi voi, cel care nu câştigă niciodată alegerile, dar e şmecher mare şi reuşeşte să–i fenteze pe toţi şi să prindă din când în când ceva locuri chiar în guvernul galaxiei, promovând liberalizarea tâlhariei, a corupţiei. A trebuit ajutată aşa o somitate în prostologie, ca dumnealui, să deţină mai multe locuri de muncă, cel puţin zece, Puşcătare fiind şi patron de asociaţie şi acţionar la mai multe firme, că omul merită conform competenţelor cerute acum, iar ceilalţi, care sunt pricepuţi în meseria învăţată, să nu lucreze niciunde, să moară de foame împreună cu copiii, că nu au căutare în galaxie. Domnul Jenică Jănel Puşcămare spunea că nu îl interesează ce ştiu profesorii săi, dacă posedă diplome. A adunat astfel toate femeile de serviciu leneşe şi nepricepute, dar bârfitoare şi rele din piaţa Ciordăranilor, pe care el o controla în calitate de consilier al primăriei şi le-a făcut profesoare la el în şcoala Gherevoieşti. Acolo şi portarii sunt profesori. “Eu vreau doar linişte şi curăţenie la mine în şcoală !”, este deviza lui Puţcămare, pe care o rosteşte în gura mare tuturor. Şi cu profesoarele alese, foste maestre mânuitoare de mătură sunt îndeplinite amândouă cerinţele. Îmi pare rău acum pentru el. Din partea lui este acum linişte totală, exact aşa cum şi-a dorit. Căci s-a îmbolnăvit grav, imediat după ce a aranjat inspecţia “space-ală” pentru extratereştrii ce ne-au invadat „şcoalele”, cu inspectorul de istorie şi nu mai poate nimeni să-l mai deranjeze la spital. Inspectorul care i-a dat şi lui inspecţiile de grad, fără să-i vină vreodată la vreo oră şi a aranjat să nu-i mai fie inspectată şcoala deloc până în prezent, omul care a inventat o nouă hoţie - să nu vină inspecţie la toţi profesorii din unitatea de învăţământ, să nu se vadă că nu ştiu ce este aceea o lecţie, ci doar la profesorii extratereştrii invadatori. De când nu am mai vorbit cu Puşcamare, sper că nu i s-a îndeplinit şi a doua condiţie, cea cu curăţenia şi cred că săracul nu s-a curăţat. Nu ne-a lăsat însă la greu. Ne ajută în acţiunea demarată de dumnealui doamna Nuţa Scumpuţa Prostuţa Alupuradelu, directoarea adjunctă, şi ea fără şcoală azi - când în galaxia a patra, orice idiot posedă licenţă - femeie mai dotată în prostie decât Puşcămare, mai cu ură, deci ideală pentru postul deţinut.  
 
Directorul Jenică Jănel Puşcămare spunea că dacă din eroare este repartizat vreun profesionist, la el în “şcoale”, el îi spune imediat: “ Eu stabilesc, conform legii lui Gropăciune, cine este bun ca profesor la şcoala mea şi cine nu. Nu am nevoie aici de un om prea inteligent, care a învăţat la viaţa lui. Eu consider că îngrijitoarea şi portarul, dacă posedă diplomă de licenţă sunt foarte buni pentru mine şi pentru şcoala mea Gherevoieşti. Nu îmi trebuie altceva. Mătura şi prostia sunt sfinte pentru mine. Nu ne trebuie nouă oameni prea deştepţi în unitatea de învăţământ, de aici de la noi. De inteligenţi fug de ei ca de ciumă, să nu cumva să se molipsească şi vreunul dintre profesorii mei de aşa ceva. Eu vreau doar linişte şi curăţenie. Linişte şi curăţenie în clase, linişte şi curăţenie în creierul profesorilor mei, care să facă linişte şi curăţenie în capul elevilor din şcoala mea. Femeile mele de serviciu, care nu au fost niciodată prea harnice păzesc cu străşnicie profesoarele noi când intră la ore. Am pus îngrijitoarele mele, să ţipe, să facă crize, să certe profesoarele noi, să le facă observaţii. Ele sunt baza la mine în şcoală. Aşa consider eu. Şi numai părerea mea trebuie luată în considerare, conform legii lui Gropăciune”.  
 
Dany Blănoasa este şi ea folositoare, că este lider de sindicat, în şcoală. A adus-o chiar unul dintre superiorii din organizaţie, care îi era client fidel la podul unde Dany făcea trotoarul, în urmă cu câţiva ani, loc pe bulevardul pe care se află Universitatea "DebiluMind&Spirit" SRL, de unde femeia şi-a cumpărat licenţa în Fizică. Nu este prea frumoasă Blănoasa, aşa ridată, cu ochelari şi cu faţa de capră, dar poartă totdeauna numai un tricou, care îi ţine loc şi de bluză şi de fustă, costumaţie pe care şi-a păstrat-o şi ca profesoară. Păcat că acum nu mai îi este de folos. Profesorii aduşi de Puşcămare nu sunt sunt în stare să remarce ceva. Poate Dany să vină şi fără tricou, că tot nu îi impresionează. Iar elevii s-au obişnuit şi ei cu desubturile Blănoase i, pe care aceasta şi le etalează fără pudoare, atunci când urcă scările până la etajul trei al clădirii. Ştie Puşcămare ce şi-a ales ca ajutoare ! Răutatea şi prostia personificată !  
 
Noi nu ştim să ţinem o lecţie şi din moment ce suntem fruntea, alţii mai bine ca noi nu ştiu să o facă. Ne-am luat gradele didactice cu inspecţii fără să ne vină cineva la vreo oră şi tot aşa am procedat şi cu inspecţiile celor din grupurile noastre Berevoieşti, înfiinţate conform legii lui Gropăciune şi conduse de noi. Am plătit cu vârf şi îndesat să nu ne vină nicio inspecţie, să ne ocolească controalele, dar acum plătim să vină. Să vină, dar nu la toţi din şcoală, pentru că la un control corect s-ar vedea că grupul nostru Berevoieşti este pe dinafară cu metodica, pedagogia şi specialitatea. Am plătit din greu să se înfiinţeze inspecţia „space-ală”, numai pentru extratereştrii, inteligenţii care ne-au invadat galaxia.  
 
- Eu gândesc la fel ca domnul director, spuse o femeie cu o claie creaţă în cap, vopsită blond, doamna director Tuta, de la şcoala “Lucifer” din Rahotexas. Din acelaşi mediu select provenim şi noi, eu şi Puşcămare. Femeile de serviciu, instalatorul, administratorul, vopsitorul, zugravul, îngrijitoarele, spălătoresele, portarii leneşi şi nepricepuţi de la mine, de la şcoala „Lucifer”, sunt cadre didactice la şcoala “Pyrandella”, de lângă cimitirul din Ferentexas, unde este directoare amica Sofy Corturaru şi profesoară emerită cu două catedre, fosta noastră îngrijitoare, Atlantida Gaiţă.  
 
-Eu, spuse un bărbat cu nasul ca o patină - director de colegiu şi fost instalator nepriceput, înainte de revoluţie în aceeaşi unitate de învăţământ - am păţit-o rău când am cerut inspecţie pentru un cadru didactic supradotat, care a venit la mine în liceu. Am chemat imediat brigada de la Inspectorat şi acesta a obţinut “foarte bine” iar eu am fost criticat pentru că am primit calificativul “suficient”. Din această cauză trebuie să cerem inspecţie “space-ală” numai pentru unii. Dar tot eu am rămas director în şcoală, că este imensă corupţia şi legea corupţiei educaţionale este dată special pentru directori. Ne sprijină în totalitate în orice hoţie, în orice prostie facem. Iar supradotatul a trebuit să plece în altă galaxie, conform legislaţiei, nu eu. Totuşi nu mi-a plăcut că m-am făcut de râs faţă de toţi. Dacă mi s-au dat puteri dumnezeieşti prin lege, de ce să nu fiu eu cel mai grozav ? Era însă în anul 2000, când mai exista ceva corectitudine şi mai funcţionau câţiva dintre profesorii metodişti din vechiul regim, când erau majoritatea specialişti, pentru că nu se umpluse încă galaxia de licenţiaţi cu multe “şcoale” fără „şcoale” şi când Gropăciune era doar un elev codaş la învăţătură şi nepriceput în nicio meserie, de la „Şcoala complementară” - unde mergeau atunci elevii cu intelect redus, dar care posedau abilităţi într-o meserie, pentru a deveni în viitor meseriaşi pricepuţi - nu în fruntea educaţiei din galaxia noastră. Acum, însă sunt aleşi directori , inspectori, dintre cei care şi-au cumpărat licenţa odată cu certificatul de absolvire a şcolii sau au adoptat varianta mai ieftină, cumpărând examen după examen şi care nu ştiu ce este aceea o lecţie, nu au cunoştinţe minime de pedagogie şi metodică, dar nici în specialitate. Sunt remarcabili însă în răutate, specialişti în hoţii şi şmecherii, calităţi apreciate acum, în galaxia a patra.  
 
-Nu rezolvăm nimic cu inspecţia spaţială. Extratereştrii ştiu să ţină lecţiile, la nivel calitativ înalt. Sunt foarte buni profesionişti. Nu le puteţi faceţi nimic. Vă spun eu, spuse directorul, fost instalator nepriceput.  
 
-Nu scăpăm de ei, nu-i nimic. Dar măcar ne facem inspecţii şi nu o să ne mai fie inspectate şcoalele noastre şi nici noi în următorii douăzeci de ani. Putem astfel să aducem în „şcoalele” noastre ca profesori, toate îngrijitoarele, toate femeile de serviciu, toţi paznicii şi cei care nu sunt buni de nimic. Nu mai trebuie minte şi cunoştinţe aici, la noi, în a patra galaxie, se auzi un glas feminin. Profesoarele universitare ale „Departamentului de pregătire al personalului didactic”, de la „Universitatea tehnică” unde am făcut eu specializarea erau plută în domeniu şi nici măcar nu se chinuiau să citească ceva, să se informeze. Ştiau că înţeleg totul greşit şi că ar fi fost inutil efortul. Iar de reţinut, nici pomeneală, că femeile stau rău şi cu memoria, nu numai cu comprehensiunea noţiunilor. Dacă nu şi-au dezvoltat-o la vârsta care trebuia, acum, nu mai au nicio şansă. Doamna profesor universitar Stela Poama vinde „diplomioare” la toţi doritorii – aşa după cum chiar dumneai spunea şi cum făcea invitaţii. Este ajutată de Janeta Ghirlanda Bacşiş şi Tanţa Fleanţa Furfanţa, prietenele sale, cu care vindea seminţe pe stradă în galaxia Ferentaxas, pe vremuri şi pe care le-a transformat în conferenţiari universitari. Acum, Janeta Ghitana Bacşiş tot rosteşte în faţa cursanţilor cu emfază: ”Sunt profesor universitar, sunt cadru didactic !” pentru că nici ei nu îi vine să creadă ce a ajuns şi unde s-a ajuns în epocă, în galaxia a patra, cu corupţia.  
 
-Ştiţi ce ne-a pus să facem Janeta Ghirlanda Bacşiş la cursul de perfecţionare de la Universitate ? Ne-a dat nişte bileţele cu sarcini, ne-a pus să le citim cu voce tare fiecare şi apoi ne-a rotit în bănci, ca la jocul „Schimbă-ţi cuibul, păsărică”, apoi a exclamat: „Aceasta este activitatea didactică pe grupe”. Era în realitate, ceea ce credea dumneai, cu mintea sa cât o sămânţă, exact ca a celor pe care le vindea pe vremuri, atunci când practica ocupaţia care i se potriveşte, în realitate, ca o mănuşă şi pe care ar practica-o în mod normal în altă galaxie din spaţiul intergalactic, întruna în care nu există însă o corupţie astronomică...  
 
NOTĂ Aceasta este o povestire. Orice asemănare izbitoare cu persoane, locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare, deşi se spune că "viaţa bate filmul" şi realitatea poate fi mai înspăimântătoare decât viaţa reală.  

Cenaclu Literar: