Februarie - Creşterea plină de har

Februarie - Creşterea plină de har

A trecut mai bine de o lună de la prima ediţie a Festivalului Românesc - de fapt, două luni pe când citiţi aceste rânduri. Între timp au avut loc alte bucurii, nu mici, dar rândurile acestea au fost inspirate direct de evenimentul amintit la Început.

Pentru prima dată s-a văzut ce bogăţie de talente există În comunitatea românească locală! Oamenii minunaţi care activează pe lângă biserica Sf. Nicolae din New Westminster erau binecunoscuţi - pe drept! - În rândul comunităţii, şi fiecare apariţie a lor ne umplea de bucurie. Dar iată că În acea seară de Decembrie 1, un Întreg spectacol a avut loc, fără ca măcar a-i avea alături pe talentaţii corişti şi solişti de la Sf. Nicolae. Nu comentăm aici lipsa lor, ci prezenţa celorlalţi!

Spectacolul s-a lungit mult dincolo de timpul contractat - ştim asta pentru că noi am acoperit cheltuielile. Şi, spre dezamăgirea noastră şi a câtorva artişti În cauză, a trebuit să tăiem, cu strângere de inimă, numere Întregi. Având alături pe toţi cei invitaţi, am fi lungit spectacolul până târziu, În noapte!

La fel s-a Întâmplat şi cu galeria de artă. Mărimea - corect ar fi să spunem "micimea" - simezelor puse la dispoziţia noastră a obligat participanţii să reducă drastic numărul lucrărilor expuse. Şi asta, din nou, În situaţia În care unii artişti plastici au hotărât să nu participe, iar pe alţii nu i-am invitat din neştiinţă.

La nu multe zile după Festival au venit sărbătorile de iarnă. Fiecare biserică a organizat un spectacol de Crăciun. Unele ne-au umplut de duioşie, prin programele mai curând pline de speranţă prezentate de micile talente În formare, dar spectacolele date de cele doua coruri, "Harul", condus de Simi Ilea, şi apoi "Crescendo", condus de Cătălin Ursu, ne-au umplut de admiraţie şi mândrie. Da, admiraţie faţă de talentul şi puterea de muncă a fiecărui membru al acestor coruri, şi mândrie pentru că, iată!, comunitatea română locală are două coruri care pot sta cu cinste alături de oricare mare cor nord american!

Nu sunt critic muzical, aşa că nu am cuvinte potrivite pentru a descrie şi comenta cele două prezente. Cei mulţi, care au participat la cele două concerte au, sunt sigur, aceleaşi sentimente ca şi mine. Celor care nu au participat nu le pot spune decât: păcat! Vor avea Însă prilejul să-i vadă din nou pe scenă - Îi invităm să urmărească În programul bisericii Sf. Nicolae, publicat În acest număr, datele În care corul "Crescendo" ne va dărui din nou clipe minunate de adevarată artă. Când vom fi În posesia programului de apariţii ale corului "Harul", vi-l vom face cunoscut. Sunt sigur că veţi avea, alături de noi toţi, surprize plăcute, pentru că cele două coruri poartă cu Îndreptăţire numele alese. Ba, aş putea spune, numele pot fi oricând inter-schimbabile: ambele au HAR, şi ambele CRESC zi de zi şi lună de lună!

Exemplu acestor oameni minunaţi - vă rog să mă iertaţi că folosesc din nou acest cuvânt, dar cred că li se potriveşte cel mai bine - alături de care Îi putem aminti aici pe Lache Cercel, Hajni Yosifov, fiecare folkist În parte, Aida Boesan, Eugen Valer Demian, este un Îndemn viu să ne alăturăm lor. Aportul nostru, cu mai puţin sau mai mult har, cu aceaşi putere de munca aratată de ei, va permite comunităţii româneşti locale să stea, mândră, acolo unde Îi este locul, şi unde o vrem cu toţii.

PS. Programul Încărcat pe care l-am avut În acele puţine zile petrecute in Vancouver m-au impiedicat să iau interviu dl. dirijor şi compozitor Cătălin Ursu, pe care el mi-l promisese cu atâta bunavoinţă. Îmi cer scuze public, şi promit cititorilor că le voi prezenta cuvintele dl. Ursu imediat ce voi fi În posesia lor.



Nick Sava