Iunie - Amestecate - Nick Sava

Iunie - Amestecate - Nick Sava

A venit vara pe malul oceanului. Temperaturile au crescut spre limitele caniculare, deşi uneori a plouat - exact când nu ar fi trebuit... Mai ales, a plouat la cele trei festivităţi la care au participat o mare parte din românii din Vancouver.

Primul eveniment a fost Festivalul Multicultural din New Westminster. Desfăşurat pe frumosul chei al oraşului, s-a bucurat de o zi amestecată. Dacă până la prânz ploaia ameninţa să dea peste cap eforturile organizatorilor, după-amiaza a fost relativ generoasă, permiţând românilor să îşi prezinte programul artistic în aer liber şi nu în interiorul Halei Pieţii. Şi sutelor de români prezenţi să viziteze standul, să schimbe o vorbă, să stea la soare, să asculte muzică... În horă nu prea s-au prins, cântecele interpretate de Felicia Costea şi de taraful Rapsodia fiind mai mult învârtite şi geamparale... Dar programul lor, alături de dansurile populare interpretate de o parte a ansamblului Mioriţa, a încântat privitorii, iar maestrul de ceremonii Radu Gavrilovits a acoperit cu aplomb şi personalitate întregul program artistic al festivităţilor. Standurile românilor au fost din nou o oază de culoare pe chei, fiind vizitate de mulţi trecători. Micii au făcut din nou deliciul vizitatorilor români şi canadieni. Iar faptul că mulţi veneau direct de la Sfinţirea Bisericii ortodoxe „Sfânta Treime” din New Westminster, festivitate care a avut loc în prezenţa ierarhilor de la Vatra – IPS Arhiepiscop Nathaniel şi PS Episcop Irineu Duvlea – a făcut ca prezenţa românilor să fie de departe cea mai numeroasă pe chei. La numai o săptămână de la această festivitate a avut loc închiderea oficială a Festivalului Multicultural prin vesela şi colorata paradă Hyack. Prezenţa românilor a fost mai puţin numeroasă decât anul trecut, dar costumele populare româneşti au primit aplauze la scenă deschisă de către cei care au înfruntat riscul ploii. Norii negri au trecut peste New Westminster iertând pe participanţi – dar rolul lor în diminuarea numărului românilor îşi făcuse deja prezenţa. În schimb, ploaia a vizitat de câteva ori Eurofestul care avea loc în aceeaşi zi – ultima oară spre seară, din fericire imediat după încheierea programului susţinut de comunitatea românească. Această ediţie a Eurofestului a marcat prezenţa printre voluntari a membrilor Centrului Comunitar – atât la diferite locuri de asigurare a bunului mers al festivităţilor )parking, intrări, stand comunitar, stand alimentar) cât şi pe scenă. Ar trebui să dau numele inimoşilor membri ai comunităţii româneşti care au participat activ la aceste trei evenimente - unii din ei la toate trei. Numele lor pot fi văzute însă pe website )romanians.bc.ca), aşa că nu le repet. Şi pentru că trebuie să amintim şi de criticile auzite de la cei ce sunt mai grabnici în a critica decât în a da o mână de ajutor, pot spune că am întâlnit şi astfel de atitudini. Mai ales la Eurofest, mai ales din partea celor care au ajuns la Centrul Scandinav în preajma programului românesc pe scenă. În acel moment micii erau deja vânduţi de mult... Aşa că aceştia – poate şi alţii – au avut motive să se plângă şi de alte aspecte. De exemplu, faptul că porţiile )la care nu au ajuns) erau prea mici şi prea scumpe. Să se repete povestea cu vulpea şi strugurii? Având în vedere că porţiile au fost totuşi epuizate relativ devreme, e greu de susţinut că nu a existat o corelare justă între cerere şi ofertă. A existat şi o critică acerbă, la un pahar de bere, privind prezenţa pe scenă a românilor. Se pare că doar interpretarea Aidei Boeşan a întrunit aprecierea criticilor. În rest s-a criticat mai ales jocul „bătrânesc” al trupei de dansuri )probabil se refereau la învârtitele ardeleneşti care, ce-i drept, nu sunt... sârbe), faptul că Felicia Costea a cântat un singur cântec )şi acela tot din Ardeal), că taraful a avut dificultăţi tehnice )de scuzat, având în vedere faptul că era o apariţie în premieră), că, oricât de minunat ar cânta corul Crescendo, el este un cor de spaţii închise... Dar mai ales faptul că participanţii nu şi-au înnoit repertoriul, că nu au un program potrivit unui „festival” – ca polonezii, elveţienii, etc. de exemplu. Desigur, mulţi dintre cei prezenţi, români sau nu, s-au bucurat atât de programul artistic cât şi de produsele culinare şi informaţiile obţinute de la stand. Ca jurnalist, este datoria mea să prezint ambele faţete ale situaţiei. Fiecare dintre cititori poate alege ce vrea din ceea ce scriu. Dacă într-adevăr sunt lucruri care să merite critici, ar fi bine ca cei ce le pot corecta să profite de ele. Iar cei ce sunt gata să critice, îi invit să se alăture din când în când celor care depun sute de ore pentru a pregăti participarea la o astfel de festivitate. Atunci poate vor fi mai mărinimoşi în aprecierile lor. Pe plan naţional, în România au avut loc alegerile locale. Cum era de aşteptat, partidul de guvernământ a câştigat cele mai multe voturi şi, deci, posturi de primari şi consilieri. Cum nu se aştepta nimeni, alianţa PNL-PD a depăşit PSD-ul cu puţin procentual, luând cele mai multe primării municipale – inclusiv cele ale Bucureştiului. Se anunţă o vară şi toamnă fierbinte, mai ales când vedem că şi PUR-ul a reuşit să ia 6% din voturi... Îmbucurător este faptul că unii dintre foşti primari care au uitat că românul nu poate fi întotdeauna cumpărat cu mici, bere sau sarmale, au aflat pe pielea lor că uneori acesta poate avea un zvâcnet de orgoliu aruncându-i pe aceştia acolo unde aparţin: lada de gunoi a istoriei! Un singur nor: aruncarea lui Mircea Geoană în groapa cu lei, nepregătit. Din interese meschine, guvernanţii au jertfit poate pe cel mai bun diplomat pe care l-a avut Romania în ultimele decenii. Ce păcat că Geoană nu s-a arătat a avea coloană vertebrală de om cu adevărat de calitate, refuzând să accepte participarea în lupta pentru Primăria Capitalei. Poate răul făcut nu va fi iertat, şi România va pierde un al doilea Titulescu.

Nick SAVA