* In ziua judecăţii, rugaţi-vă!

Avea o gaură în palma dreaptă
din stînga curgeau mÄ...

* In ziua judecăţii, rugaţi-vă!

Avea o gaură în palma dreaptă
din stînga curgeau mările lumii
cu valurile răzvrătite şi sîngerii.

o să cuprindă cerurile
şi pămîntul
şi umbra celor din morminte.

îngenuncheaţi!
e timpul să vă rugaţi!

ochii tăi, mari şi îngheţaţi,
vor vedea cum săgeţi de foc,
cioplite din dinţii şarpelui,
vor străpunge măruntaiele pămîntului
ce va gîfîi, spumegîndu-şi furia.

cuvintele se vor smulge de pe gura ta
şi se vor izbi de porţile ferecate ale raiului
vei vedea apoi deschizîndu-se porţile iadului
şi diavolul gonind pe toate căile

Rugaţi-vă!
e timpul să îngenuncheaţi!

vei auzi apoi tunetul carelor de luptă
şi sfîrîitul săgeţilor,
confecţionate din oasele sfinţilor,
despicînd capetele balaurului de trup.

şi vei auzi bubuind cerul şi pămîntul
cînd îngeri se vor retrage în rugăciuni
la picioarele tatălui
în care se retrag mările lumii.

îngenuncheaţi!
e timpul să vă rugaţi!

* Fără glas

Ai pretins lacrimi
când moartea a pus
stăpânire pe tine.
bizară şi neobrăzată
te-ai lepădat de cele sfinte
şi mi te-ai înfăţişat pocită,
înfăşurată
în tot felul de boarfe colorate.

cufundată în întuneric
sub cerul tău
în lumea ta de azi
ai stins în palma de schelet
lumânarea
de langă muşuroiul de pământ
ce înrobise trupul tau

îţi auzeam oasele
clămpănind
sub zdrenţele colorate
şi zgomotul unui râs ironizat
de privirea pironită pe fotografia zidită în piatră

sunetul înăbuşit al clopotelor
şi zgomotul sinistru al boarfelor tale
măturate de ţărână
deştepta ecouri grave
ascunse în crucile de marmură neagră

* Călătoria metafizică a poeziei

Poeziei i-aş săruta cuvântul sublim
il despic in fâşii
cu care imi ornamentez sufletul
versului ii dau aripi
să mă poată purta prin vântul
sleit şi fără vlagă
plonjez in valea plângerii
când sufletul ca o relicvă
cutreieră ruinele umbrelor morţii

Mă convertesc in cultul sacru al poeziei
dintr-un templu fantomatic
imi intind braţele
agăţându-mă frenetic de colţurile ei neşlefuite

Spaţiul sacru
dintre poezie şi aripile vântului
imi poartă paşii deasupra mării inspumate
mă cufund in pântecul ei şi renasc
pletele imi ajung la călcâiele
acum transformate in coadă solzoasă
ascult suspinul marii desluşindu-i şoapta
ce deplânge morţii pe altarul mâncat de dor
al Titanicului

Imi balansez coada ridicându-mă
deasupra valurilor inspumate
ţipăt de jale imi sfâşie pieptul plâns
tenebrele mării imi dezvăluie
traumatismele refulate ale subconştientului
şi...moartea
care asigură peregrinarea metafizică a poeziei
şi...viaţa
care asigură perenitatea ei

* 40 de ani

patruzeci de ani
îţi îmblânziră istoviţii tăi amanţi,
sub învelişul fierbinte al coapselor tale
ce se îmbulzeau ca furnicile în furnicare
ţi-au ridicat statui uriaşe din cremă caramel
şi ţi-au scris, cu litere de-o schioapă, numele
" femeie "
ţi-au aprins lumânări în candelabrele inimii
şi citeau rugăciuni în nopţi înconjurate
de un nor luminos

patruzeci de ani
ai urlat ca o fiară
îmbrăţişând universul cu ochi de vultur pleşuv
bizară şi neobrăzată
ai sfâşiat culcuşul moale al cărnii
cu gheare înfipte în desfrau
i-ai aruncat cât colo pe amanţii obosiţi
ce ţi-au desfătat nopţile de regină sângeroasă
în supremaţia ta naucită de capricii
ţi-ai ciugulit patruzeci de ani
bătrână mărunţică
cu trupul chinuit
de-atâtea şi-atâtea iubiri

* Şi am îmbătrânit puţin

În maniera unică
a unui spirit acid
zbuciumat de lacrima trupului oropsit
am îmbătrânit puţin
în foşnetul nopţii ce evoca
strigătul acela surd,
un efort inutil,
ce se lovea de zâmbetul machiavelic
ascuns
în amintirile confuze ale unei minţi ameţite
de eleganţa poziţiei de fetus
am îmbătrânit puţin

minunatele arcade ale picioarelor lungi
se înălţau, încolăcindu-se-n
jurul grumazului tău,
cuiele pontofilor
scorojeau pielea bronzata, când,
pe sub picioare
împletite invadate de gesturi alandala
căscai,
gâfâind umed şi înfometat

cu picioare împletite,
prin care se scurseseră dragostea şi hazardul,
am facut sex
o partidă de sex ca o strangere de mână