Imaginează-mă !
printre copaci desfrunziţi
în fiece...

Imaginează-mă !
printre copaci desfrunziţi
în fiece dimineaţă
când imaginaţia se trezeşte urlând
din glezne strâmbe
înrămate în nisipul umed

sângerează
braţele osoase ca nişte limbi de flăcări
răsucite
mai aproape de cer
mai adânc înfipte în nămol
acolo unde ţâşneşte orizontul din piatra filosofală
şi se porneşte să umble teleleu
prin gândurile mele
povestind, ore-n şir,
istorii aflate în lupte crâncene
la hotarele unde se vindeau muzele poetilor

imaginează-mă !
înfăşurată-ngiulgiul azuriu al vieţii
dansând goală
pe teorii fumurii ce umbresc realitatea
mă întorc la origini
învăluită într-o lumină iluzorie
departe de paradisul artificial
unde este mai puţin întuneric
unde adâncul este un alt poem
şi poemul este marginea zimţată a cuţitului
răsucit
în găurile negre de dincolo de cerul meu
unde degetele mele se împletesc cu spicele grânelor şi imaginaţia stă să satisfacă nevoi imediate

imaginează-ma !
în universul simetric
aşa cum sunt sau doar aşa cum mă vrei
în cel mai absolut secret sau în sens contrar acelor de ceasornic
imaginează-mă !
şi imaginaţia ta va deveni halucinantă.