Bucuria Crăciunului

Bucuria Crăciunului


Astăzi s-a născut Hristos
Mesia, chip luminos
Lăudaţi si cântaţi
Şi vă bucuraţi...

în noianul de lumini colorate, brazi sclipitori şi cadouri costisitoare, e oarecum greu să găsim timp şi loc să ne lăsăm pătrunşi încă o dată de minunea Sărbătorii de Crăciun. Aud în jurul meu oameni care se plâng că datorită unui buget mai redus, Sărbătoarea de Crăciun va fi celebrată doar în familie, cu dragoste, dar nu multe cadouri. Asta fiind spus cu regret sincer. şi aici, la fel de sincer mă împotmolesc şi eu în a crede că de fapt oamenii regăsesc sensul acestei Sărbători atunci când se 'dezbracă' de partea materială. Căci aceasta este o Sărbătoare a inimii, o Sărbătoare cu care speranţa renaşte an de an şi este de aştepta că iubirea oamenilor pentru cei dragi şi nu numai, devine mai profundă.

Una dintre bucuriile care nu va dispare niciodată este atunci când în ajunul Crăciunului sunt alături de familie (chiar de la distanţă, apropierea sufletească rămâne o necesară realitate) şi mă topesc în dulcea colinda românească. Căci una dintre frumoasele moşteniri ale poporului nostru sunt colindele, cântul dulce vestind naşterea Domnului.

Nu pretinde nimeni să ne desprindem total de modernitatea Crăciunului, căci trăim în prezent. însă asta nu exclude faptul că putem alege simplitatea, aşa încât să rămână spaţiu sufletesc pentru adevarata Sărbătoare. Trăim în prezent dar, vrem nu vrem, suntem legaţi de trecut atunci când vine vorba de Sărbători. Când eram copil cea mai mare bucurie era să ştiu că tata o să ne ducă într-o călătorie fantastica (mi se părea atunci, şi continui să cred în minunea de atunci) în Ajun de Crăciun ne plimbam pe străzile din apropiere prin zăpada albă şi moale, privind cu nemaipomenită plăcere la luminiţele ce se zăreau de la brazii decoraţi în casele oamenilor (timp suficient pentru ca Moş Crăciun să fi ajuns să lase cadourile, şi să guste din prajitura pe care cu grija o lăsam pe masă, doar doar îl tentam să stea mai mult să-l pot vedea).

încercăm la rândul nostru, majoritatea dintre noi, sper, să împodobim bradul la fel cum îl impodobeam copii fiind, ascultăm colinde care ne mângâie sufletele şi ne dau plinătatea unei aşa Sărbători, aşternem masa tradiţională şi gustăm din bucate cu pietate aproape, pentru că fiecare îmbucătura poartă amintiri diferite. şi toate acestea au mai mult sens atunci când sunt trăite alături de cei dragi din familie, alături de prieteni buni, cu sufletele ingemanate in credinta strămoşească. Pentru că, cu fiecare Crăciun, învăţăm să iubim mai mult, învăţăm să lăsăm deoparte o bucată din orgoliu şi să privim în adâncul sufletului unde valorile adevărate sunt îngropate în tumultul de luminile prea puternice uneori ale Crăciunului modern.

încercaţi să vă reîntoarceţi măcar din curiozitate la Crăciunul simplu pe care îl ştiaţi din vremea copilăriei, găsiţi răgazul pentru rugăciune şi popas sufletesc. încercaţi să găsiţi timp pentru a decupa ornamente de Crăciun, învăţaţi-vă copiii să facă aşa ceva, şi în timp ce coaceţi mere în cuptor, ascultaţi colinde şi bucuraţi-vă. şi dacă aveţi răbdare, puneţi şi faceţi sarmale aşa cum făceau bunicile noastre, la foc domol şi cu toţi aceşti paşi vă veţi trezi deodată în lumea Sărbătorii de Crăciun pe care cu toţii o ştim şi deşi nu ne dăm seama, îi ducem lipsa. Şi în peisajul unei lumi îndurerate şi plină de întrebări, cadoul cel mai frumos de Crăciun este acela că am devenit mai buni şi mai aproape de Dumnezeu.

Să aveţi Crăciun fericit şi un an nou plin de împliniri!

Daniela Ginta,
Vancouver 2001.