Biserica şi lupta pentru putere

[[wysiwyg_imageupload:203:]]Tatiana Niculescu Bran, fost redactor-şef la radio BBC World Service, este la al treilea roman dedicat lumii clericale româneşti

Absolventă şi de Litere şi de Jurnalism, Tatiana Niculescu Bran este singura scriitoare de la noi care scrie cărţi inspirate exclusiv din cazuri reale. Romanul non-fiction „Nopţile Patriarhului“ oferă o imagine dură a Bisericii Ortodoxe care nu şi-a încheiat socotelile cu trecutul şi în a cărei ierarhie se află mulţi clerici pătaţi.

Biserica a supravieţuit regimului comunist datorită unor compromisuri, crede Patriarhul: „Mulţi îi reproşau că urcase treptele ierarhiei fără să-i pese, că se făcuse tuturor toate, vorba Apostolului, numai să ajungă în vârf. De sus lucrurile se vedeau altfel: făcuse în aşa fel încât şi el, şi Biserica să supravieţuiască dictaturii comuniste. Acceptase dărâmarea de biserici în anii '80? Douăzeci, treizeci, câte să fi fost? Cât pe-aici să piardă şi palatul patriarhal pe care Elena Ceauşescu îl tot voia mutat.

Da, asta fusese înţelegerea: te fac patriarh dacă semnezi hârtiile care trebuie. De fapt, demolările au început înainte să urce el în scaun şi, apoi, i se explicase că era vorba de planul de sistematizare al Capitalei, că era importantă consolidarea clădirilor după cutremurul din 1977, că se începeau săpăturile pentru metrou, că era vorba de proiectul mai larg de modernizare al ţării. Fusese în favoarea modernizării, ca şi primul patriarh, Dumnezeu să-l odihnească! Demolarea unor biserici nu avea nici o legătură cu desfiinţarea credinţei. Ei demolau în capitală, dar el, în ţară, pe tăcute, ridica alte biserici...

Comunist, necomunist, statul plătea salariile preoţilor şi pe-ale ierarhilor, ţinea în funcţiune două institute teologice, pe unii teologi tineri şi de încredere îi trimitea la studii în străinătate şi se împotrivea, cu mijloacele de atunci, e-adevărat, pervertirii credinţei strămoşeşti prin influenţe occidentale. Greco-catolicii şi sectele fuseseră aproape anihilaţi în cei peste treizeci de ani care trecuseră de la interzicerea lor prin lege. Tineretul era educat în spiritul marxism-leninismului, da, dar cine voia să vină la biserică venea, cine voia să se facă preot se făcea... Nu ţinea minte ca bisericile să fi rămas vreodată goale."

Personaje şi situaţii aproape fictive

Trecut de 90 de ani şi suferind de prostată, Patriarhul se decide să lase un succesor în persoana mitropolitului său favorit. Numai că funcţia supremă în ierarhia Bisericii seamănă cu tronul unui regat bizantin, în jurul căruia se duc diverse lupte de culise din care nu lipsesc grupurile de interese, conspiraţiile şi şantajul. Confruntată cu tot mai mulţi ierarhi deconspiraţi de CNSAS că au avut dosare la Securitate şi dat fiind trecutul Patriarhului însuşi, pătat de acte de complicitate, oportunism, obedienţă, slavă şi tăcere faţă de crimele regimului comunist, plus zvonurile legate de faptul că n-ar fi fost străin în tinereţe de plăceri homoerotice, Biserica are nevoie de o reformă morală.

Conflictul dintre longevivul Patriarh şi propriul său trecut, pe de o parte, iar pe de altă parte, tensiunea dintre voinţa sa de a-şi desemna un locţiitor, precum şi de a(-şi) vedea construită Catedrala Neamului, şi uneltirile celor care-l vor succesor pe mitropolitul disident de altădată - acestea alcătuiesc intriga romanului care oferă o foarte credibilă, chiar dacă ficţionalizată, perspectivă asupra încâlcitelor culise clericale şi a raporturilor de putere din spatele sistemului ierarhic bisericesc, aspirând la influenţă politică, însă şubrezit de interese, corupţie şi colaboraţionism.  

Dincolo de aspectele politice delicate şi încâlcite ale intrigii, Tatiana Niculescu Bran surprinde însă şi drama umană a Patriarhului ajuns doar un „bătrân bolnav şi pişăcios", ruşinat de noua lui condiţie în care „începe să simtă că trupul are un alt drum". Caznele nopţilor, pe care le îndură singur şi ale căror urmări le ascunde călugăriţei care are grijă de el, vor fi înlocuite de umilinţa resimţită în spital, înaintea operaţiei, unde are cu adevărat imaginea fragilităţii şi a degradării sale fizice.

Însoţit doar de şoferul său, singurul om de încredere, Preafericitul îşi contemplă în spital propria decădere şi degradare când, neputincios şi umilit de propriul corp, constată, cu oarece uimire, că îi este frică de moarte şi că, de fapt, preferă puterea pământeană mântuirii din Ceruri. Acestea sunt paginile cele mai puternice din carte, aici unde avem condiţia omului superior (ditamai Patriarhul supravieţuitor al vremilor şi uneltirilor) care-şi înţelege şi-şi acceptă cu greu sfârşitul.

Ficţiune istorică contemporană, topind în naraţiune destule date şi situaţii reale, „Nopţile Patriarhului" oferă o imagine dură a Bisericii Ortodoxe care nu şi-a încheiat socotelile cu trecutul şi în a cărei ierarhie se află mulţi clerici pătaţi, motiv pentru nesfârşite lupte interne de putere şi o prelungă criză morală şi de identitate. Discursurile personajelor clericale sunt foarte verosimile şi Tatiana Niculescu Bran a reuşit să păstreze acel echilibru al caracterelor, astfel încât adevărul, dreptatea şi binele să fie disputate de toţi oamenii Bisericii, nici unul „fără de păcat".
Editura Polirom, 2011

 

autor : Marius Chivu

www.adevarul.ro

Știri Atheneum: