De la editura Humanitas

[[wysiwyg_imageupload:206:]]„Omul este un mare fazan pe lume“, una dintre cărţile cele mai cunoscute în lume ale scriitoarei germane premiate cu Nobel, va apărea în sfârşit şi în româneşte.Cartea va fi publicată de Editura Humanitas, în seria de autor dedicată Hertei Müller şi coordonată de Denisa Comănescu.

Intitulat în limba germană „Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt", volumul a apărut la Berlin în 1986 - fiind primul scris şi publicat de Herta Müller după dramatica părăsire a ţării natale - şi a fost tradus până acum în peste 20 de ţări. Acest roman mult-aşteptat apare acum şi în limba română, traducerea fiind semnată de tânăra şi apreciata germanistă Corina Bernic.

Experienţă tragică

Subiectul cărţii pare unul tipic pentru universul atât de particular al scriitoarei germane originară din România, premiată ulterior cu cea mai înaltă distincţie literară - Nobelul -, dar cronicile apărute în străinătate evidenţiază şi particularităţile acestui roman al Hertei Müller. În România sumbră şi cenuşie a anilor '80, familia de nemţi Windisch aşteaptă de ceva vreme să primească de la autorităţi documentele pentru emigrare. Tot mai mulţi consăteni reuşesc să plece - numai viaţa celor din familia Windisch pare să se fi oprit în loc. Până când fiica, Amalia, trebuie să cedeze avansurilor unui miliţian „dispus să-i ajute". Aluziile la experienţa tragică a autoarei în România comunistă a lui Ceauşescu sunt destul de străvezii.

„Această carte este o baladă a emigrării. Apropierea dintre oameni se fărâmiţează, prietenii devin duşmani suspicioşi. Nimic nu se poate obţine normal, ci numai pe căi întortocheate. Plonjând de la suprafaţa temporală în adâncuri mitice, ceea ce ni se relevă aici este, în stricteţea sa poetică, o contribuţie majoră la tema secolului:  emigraţia", remarca, într-o cronică, prestigioasa publicaţie germană „Saarbrücker Zeitung".

„Am mâncat cepe putrezite"

În exclusivitate pentru „Adevărul literar şi artistic", prezentăm un scurt fragment din roman: „Paznicul stă lângă iaz şi sughiţă. Beregata îi saltă dindărătul gulerului. «E de la ceapa roşie», spune el. «Ruşii taie cepele de sus în jos, în felii subţiri. Presară sare pe ele. De la sare, cepele se deschid ca trandafirii. Lasă apă. Apă clară, curată. Arată ca nuferii. Ruşii le sfărâmă cu pumnul. Am văzut ruşi care le-au sfărâmat cu călcâiele. Şi-au răsucit călcâiele peste ele. Rusoaicele şi-au ridicat fustele şi s-au pus cu genunchii pe ele. Şi-au răsucit apoi genunchii. Noi, soldaţii, am apucat rusoaicele de şolduri şi ne-am răsucit şi noi cu ele». Paznicul are ochii umezi. «Am mâncat cepe care putreziseră deja sub genunchii rusoaicelor şi erau dulci ca untul»", continuă el.

 

Autor: Doinel Tronaru

www.adevarul.ro

 


Editura Humanitas seria de autor Herta Müller

Traducător: Corina Bernic

Știri Atheneum: