Vanda Steliana Florea    Catapeteasma luminii

Vanda Florea - Catapetasma luminii

         Ar putea să ne mire debutul întârziat al Vandei Florea cu volumul intitulat sugestiv „Catapeteasma luminii". Asta pentru că Lightheart, aşa precum o cunosc cei care ascultă emisiunea postului Radiolynx din Bucureşti - Casa Poetescu, este o autoare care a cochetat de ceva timp cu poezia şi chiar a participat la mai multe cenacluri literare. Totuşi, din motive de nimeni ştiute, a preferat să-şi tăinuiască manuscrisele şi chiar să le dea uitării. Să fi fost teama, să fi fost neîncrederea sau nevoia unei intimităţi creatoare? Poate câte puţin din fiecare însă, până la urmă, Vanda Florea a înţeles că din moment ce primeşti un dar de mare preţ precum poezia, trebuie să-l dai mai departe. Poezia nu este un act al egoismului. Ea poate vindeca suflete, poate lega punţi durabile între oameni sau poate fi o cale spirituală.

         Chiar dacă volumul Vandei Florea cuprinde fascicule de poeme luminoase care ne pot trimite la Blaga sau „stoluri" de cuvinte cu iz stănescian, nu voi insista asupra influenţelor literare, evident, un indiciu al lecturilor destul de bogate.

         De remarcat la Vanda Florea este transcenderea de la suferinţă la iubire prin intermediul cuvântului, de foarte multe ori poeziile sale fiind adevărate rugăciuni. Fundamentul creştin, purificator şi înălţător, nu este subjugat canonic. Mai mult de atât, mesajul poetic este transmis deseori sub forma unor pilde asemănătoare cu cele ale înţelepciunii Zen: Să nu faci rău cu binele din tine - „Dar" sau De ce din toate câte ştim, am ales să iubim? - „Iubire".

         Poeziile scurte, cu irizări orientale, poartă de cele mai de multe ori stigmatele durerii, ale aşteptării şi ale exilului : Azi / Din clepsidra plină de cuvinte / Prin secunda îngustă / Nu mai picura decât depărtarea - „Depărtare"; Cruce de foc / Săpată / În / Palidul / Lunii - „Sunt"; Cad / În /Abisul / Nevoii / Neîncetate / De / Lumină - „Abis"; Mi-e / Sufletul / Viscol / De / Fluturi - „Viscol"; Măsurând / Aşteptarea / Dorul / Îşi pierde / Orice / Măsură - „Dor".

Motivul singurătăţii este, deasemenea, foarte bine evidenţiat în versurile : Doamne / Cât / De singuri / NE / Simţim / În /  Iubirea / Aceasta / Mare - „Singurătate".

         Poeziile Vandei Florea, apelând la registrul tehnic al versurilor albe sau al cuvintelor rimate, au cursivitate şi claritate. În unele cazuri ludicul virtuozităţii artistice este prezent sub forma unor reprezentaţii grafice deosebite.

         Volumul de faţă vine ca o dezlegare la poezie. Motivul iubirii, întoarcerea la copilărie prin evocarea bunicii Ely, darul de a fi mamă şi sensibilitatea cu care copilul său surprinde „curgerea fiecărui grăunte de timp", cosmogonia, teluricul, oniricul, toate acestea sunt stilizate de către poetă în scrierea sa.

         Dar peste tot şi toate, ca o aureolă poetică, rogvaiv-ul aducător de bucurie şi speranţă cuprinde lumea sub arcul său de cerc. Lumina este izbăvirea, purificarea şi multicolorul: Cu lumina / Botezând cerul dimineţii / Pulsând şi hrănind retina / Încălzind pământul inimii şi dospind curcubeie... cu toate acestea suntem / Mirarea că suntem - „Mirare".

         Sunt fericit să asist la debutul poetic al Vandei Florea, o autoare plină de sinceritate şi căldură, care nu se sfieşte să creadă prin versurile sale. Fără îndoială, Catapeteasma luminii este o carte ce se merită citită, mai mult de atât, având darul de a deschide porţi către lumea spirituală a cuvântului.

Ionuţ Caragea