AHAIA

Tristeţe mi-ai fost totdeauna
Ahaia
Îngerii mei îmi spun că semănăm
Tot mai mult. Că aerul gol
Lăsat în urma zeilor
Îmi recunoaşte chipul.
Când luna răsare străpunsă
De lance, adesea te strig
Şi-n vuietul mării
Pe coamele ei
Sufletul meu rătăceşte
Însoţit de corăbii.