Întâmplări din ultima vreme

Întâmplări din ultima vreme

Ca într-o duioasă poveste, într-un loc frumos şi însorit s-au adunat la taclale Pierre, franţuzul bonom şi jovial, purtător de bască şi cu rădăcini genealogice în Maquis-ul luptei de eliberare a dealurilor din Provence de sub ocupaţia nazistă; Fritz, cel înalt, blond şi sobru, nepot al lui Wilhelm Von Biergarten, ofiţer care luptase şi fusese încartiruit la vremea războiului tocmai în casa unde ulterior s-a nascut Pierre; Charles Clapface, englezoiul în costum de tweed şi cu pipa-n gură, care detestă lipsa de maniere a Europei continentale şi adoră meciurile de cricket şi, în sfârşit, Mickey, un Texan roşcovan care mestecă tutun, scuipă întruna şi umblă ţanţoş făcând parada de chipiul lui de baseball.

întâmplări din apropiere

Ca într-o duioasă poveste, într-un loc frumos şi însorit s-au adunat la taclale Pierre, franţuzul bonom şi jovial, purtător de bască şi cu rădăcini genealogice în Maquis-ul luptei de eliberare a dealurilor din Provence de sub ocupaţia nazistă; Fritz, cel înalt, blond şi sobru, nepot al lui Wilhelm Von Biergarten, ofiţer care luptase şi fusese încartiruit la vremea războiului tocmai în casa unde ulterior s-a nascut Pierre; Charles Clapface, englezoiul în costum de tweed şi cu pipa-n gură, care detestă lipsa de maniere a Europei continentale şi adoră meciurile de cricket şi, în sfârşit, Mickey, un Texan roşcovan care mestecă tutun, scuipă întruna şi umblă ţanţoş făcând parada de chipiul lui de baseball.

Ei credeau că or să sporovăisca vrute şi nevrute, de cum o să iasa recolta de viţa de vie în anul care vine, cum merge bursa în America, cum stăm cu banu' European şi când o să se întâlnească cu toţii cu familiile, în concediu, la un grătar şi un pahar de vorbă. Aşa le transmisese Mickey printr-o scrisoare de invitaţie venită prin DHL şi sosită cam pe nepusă masă.

Odată întruniţi, Mickey s-a simţit dator să ia cuvântul cel dintii şi să le spună celorlalţi că între timp alta e situaţia, că a şezut strimb şi s-a gândit drept cum că verişoara lui, Jennifer, a fost tratată cu lipsă de respect de Ahmed, atunci când a fost în concediu, drept pentru care se consideră cu onoarea pătată. Şi, mai mult, Jennifer a observat că Ahmed avea într-un hambar sărăcăcios bomba cu salam, care, odată dezlănţuită în populaţie, tot americanu' o să înceapă să strige "Salam alecum", iar cum Alecu de la băcănie nu are destul salam să sature pe toata lumea, o să fie haos şi dezordine pe întinsul preeriei americane. Unde mai pui că Jennifer a vrut să călătoreasca cu namila aia de maşină, şi când a vrut să alimenteze cu benzină, Ahmed i-a spus ca preţul s-a schimbat şi că de acuma nu o să-i mai dea benzina gratis, motiv pentru care Jennifer a început să plinga, l-a pocnit cu ziarul în cap pe Ahmed, şi direct la Ambasada s-a dus, să-l toarne pe ingrat.

într-un cuvânt, Mickey i-a anunţat ca fiecare să vina cu o curea, bâtă, cu ce are prin casă, să aduca scule, lanţuri şi ansamble bielă-manivelă, ca să formeze o coaliţie să-i dea lu' Ahmed o lecţie; şi totodată, dacă tot e cu deranj, sa pună fiecare acolo şi o părăluţă, ca să mai recupereze şi Jennifer din onoarea pierdută.

Charles, deşcă bătrână, a tras din pipă, s-a uitat lung prin fumul (cancerigen de altfel) de tabac şi, murmurând în barbă "bloody mess you got us here, isn't it, my old bugger?", a acceptat oferta Yankeului, pentru a nu fi acuzat (din nou) de perfidie din partea bătrânului Albion. Pierre, roşu la faţă (de fapt, mai încălzit din cauza vinului rubiniu pe care îl degustase cu Charles), a vociferat că nu vede de ce trebuie să scoata el banu' şi cureaua, de vreme ce Ahmed nu are treabă cu caşcavalul lui favorit, a auzit că Ahmed e cam necioplit, dar nu vede problema bombei cu salam aşa de spinoasă şi, la urma urmei, Jennifer e prea sensibilă şi ar putea să meargă, măcar la ţară, cu un hârb mai economic, cum e Citroen-ul lui Pierre (par example).

Rigid, Fritz Biergarten a aprobat părerea lui Pierre, adăugând că de abia îşi mai peticeşte perechile de spielhosen, ca să aibă şi el o ţinută decentă, şi nu are timp să-l fugărească pe Ahmed, mai ales că ştie din vechi experienţe că pina la urmă o sa-l coste multe mărcuţe onoarea lu' Jennifer, "nereperata".

Atunci Mickey, neaşteptat de iritat, le-a spus ţanţoş că de fapt nu a fost o rugăminte, ci că în realitate a fost un ordin ca-n armată, subliniind că atunci când a fost nevoie l-a scapat pe bunicul lui Pierre de Von Biergarten-I, iar lui Fritz yankeul Marshall i-a cumpărat ulterior prima pereche de spielhosen-I, ca să aibă şi omu' nişte cioareci de duminică.

Pierre a scrâşnit printre dinţi "Merde" şi anuntat laconic "Non", Fritz a zis "Schweinehunde" şi a declarat "Nein", ulterior anunţându-l şi pe Ghenadi Sputnik, cel cu vodka, cum stau lucrurile.

De-a dreptul enervat, Mickey l-a luat pe Charles, şi-a luat jucăriile, şi a plecat. între timp, Joe-canuck Sixpack, un Canadian din Nord, s-a dus să vorbească atât cu grupul anglo-saxofon, cât şi cu troika franco-săseasco-ţaristă, ca să cadă oamenii la înţelegere.

Dar cum s-o termina tărăşenia, om mai vedea, eu am încalecat pe-o şa, v-am spus povestea aşa, şi mă duc repede să mai cumpăr nişte bere germană, vin franţuzesc şi vodcă rusească, că nu se şie niciodată ce blocadă "se mai întâmplă", şi nu vreau să ma prindă vremuile grele fără oareşce "material rulant" de bună calitate.[pagebreak]
întâmplări din depărtare

Românaşii noştri sint de multe secole adepţii compromisului şi învoielilor, fie că au fost cu aliotmanul turcesc, muscalii din est, sau Habsburgii din vest.

Acum îmi dau seama că românul e blând şi prietenos, global prin definiţie, comunitar din naştere, ne-ţinând cont de religie, sex, tradiţii diferite când vine vorba de un compromis, şi acesta, dacă are printre rânduri şi ceva în avantajul nostru, atunci este primit cu bucurie şi tragere de inimă. Noi negociem atât cu NATO cât şi cu Uniunea Europeană, şi se pare că nu reuşim să multumim pe toata lumea. Jacques Chirac ne-a muştruluit că ne-am urcat prea usor în barca americană, uitând de căruţa comunitară la care trebuie să tragem toţi în acelaşi sens; totodată, americanii ne amăgesc cu vorbe mieroase, titluri mai mult sau mai puţin onorifice, si promisiuni de bunăstare viitoare.

Comisarul Verheugen (zis şi "comisaru' Moldovan - cu miinile curate") a venit în razie de la Adunarea Europeană cu recomandarea să mai atacam odată corupţia aia şi să băgăm pe piaţă privatizare, că altfel nu se poate, şi de noi depinde dacă anul 2007 va fi anul integrării noastre europene.

Guvernul va rezolva problema privatizarii cât ai zice peşte, in cel mai rău caz recurgem la celebra privatizare pe un dolar, dolaru' îl pun alde investitori strategici mioritici, restul banilor s-or recupera ei cândva în anu' 2003 - unii zic că la paştele cailor, care nu coincide nici anul asta cu paştele catolic sau ortodox . S-a rezolvat cu coruptia, e sublimă dar lipseşte cu desăvârşire, de vreme ce nu reuşim să-i dibuim pe corupţi.

Domn' preşedinte şi-a făcut apariţia tradiţională pe ecranele tembelizoarelor color înfierând exploatatorii cu salarii ruşinos de mari comparativ cu miniştrii guvernului "care sunt cei mai stresaţi oameni din ţara asta", practicile totalitare, clientelismul regional, şi a ameninţat cu masuri dure şi ne-mai-vazute, ne-mai-auzite, ca să putem şi noi intra cu fruntea sus la sânul Europei. Dar a uitat să menţioneze unde sunt corupţii, totalitarii, lichelele clientelare regionale şi alţi duşmani ai naţiunii, care nu ne lasă să prosperăm şi să purcedem la drumul european, la egalitate cu celelalte naţiuni comunitare civilizate...

în acest sens a spus că capitalişti fără urmă de jenă, care muncesc 15 ore pe zi cu scopul neobrăzat de a avea profit, să fie impozitaţi cu 80% din venituri, profituri, acareturi, de la varză până la capră, ca să le treacă cheful să se inchiaburească pe spinările maselor sindicaliste proletare. Dacă totuşi se va descoperi că oamenii de fapt au tras tunuri, au luat cu japca, sunt prinşi în consilii de administraţie, sau iau comisioane şi/sau se dedică partidului, atunci se vor administra re-eşalonări, scutiri de impozit şi cooperări strategice guvern-sindicate-şmenari cu iz balcanic, în interesul cetăţeanului...eventual, turmentat.

Ca să fie siguri că au înţeles şi ştiu pe ce drum urmează să o apucăm, aleşii parlamentari români se fac luntre şi punte ca să-i intre în voie eternului roman preşedinte, sperând că scumpirile la cantina parlamentului să fie tăiate din faşă. Oamenii cu treabă în Parlament trebuie să fie sătui, ca să nu fie tentaţi la... buzunarele turmentaţilor de cetaţeni. Aleşii naţiei trebuie să aibă digestie uşoară, ca sa aibă mintea şi conştiinţa limpede pentru ca să ştie cum să ghideze boborul spre bunăstarea europeană, dar mai ales să poată dormi liniştit în timpul şedinţelor.

Cu gindul la mincare, eu trebuie să închei şi să mă grăbesc cu cotizaţia de partid, înainte să se pornescă privatizările pe un gologan, ca să prind şi eu măcar un combinat, o uzină colo, mai la ţară, da' ruinată cu potenţial.

Al dumneavoastră,
Gaspar, fezandat
Cu sorcova la colindat!