Întâmplări din ultima vreme

Întâmplări din ultima vreme

"2010! Strălucirea (d)in ochii noştri! A sosit clipa!" Sloganele astea nu sunt preluate dintr-un film comunist al anilor 70 produs de studiourile Sahia, ci din cotidienele locale vancouvărene când se vorbeşte de olimpiada de iarnă 2010 şi de posibila gazdă a ei - Vancouver-Whistler - motiv pentru care Primul Minstru al Canadei, premierul BC-ului, sportivi, ba chiar şi Gretzky o să participe la selecţie în Elveţia. în plus, pentru urbea noastră s-a aprobat o linie de transport - RAV - de la aeroport şi până în downtown Vancouver. Ca orice proiect de anvergură, şi acesta a iscat şi va continua să producă comentarii pro şi contra. Mai întâi că nu poate să treacă prin coridorul de pe Arbutus, cică acolo locuiesc o groază de barosani "cr...me de la cr...me" şi îi deranjează; oricum, cine stă pe acolo are un cuvânt de spus fiindcă s-a mutat imediat locaţia, trece pe alt corridor, astfel târâş-grăpiş o să avem ceva mijloace de transport în comun până la aeroport. Dar cine plăteşte? Păi Statu', că de aia e Stat, ce treabă are? Nooo, păi contribuabilu' din Lower Mainland, dar mulţi nu sunt de accord, fiindcă un coquitlamist nu o să folosească linia cât un richmondez, aşa că el preferă să aştepte să plătească numai pentru linia lui, Coquitlam-downtown. Noroc cu guvernul liberal Cambellist, care s-a sfătuit şi a dictat următoarele: să se construiască primesc - da' pe banii tuturor contribuabilor, mai ciupim şi de la federali şi iaca se face treaba, am zis!!

întâmplări din apropiere

"2010! Strălucirea (d)in ochii noştri! A sosit clipa!" Sloganele astea nu sunt preluate dintr-un film comunist al anilor 70 produs de studiourile Sahia, ci din cotidienele locale vancouvărene când se vorbeşte de olimpiada de iarnă 2010 şi de posibila gazdă a ei - Vancouver-Whistler - motiv pentru care Primul Minstru al Canadei, premierul BC-ului, sportivi, ba chiar şi Gretzky o să participe la selecţie în Elveţia. în plus, pentru urbea noastră s-a aprobat o linie de transport - RAV - de la aeroport şi până în downtown Vancouver. Ca orice proiect de anvergură, şi acesta a iscat şi va continua să producă comentarii pro şi contra. Mai întâi că nu poate să treacă prin coridorul de pe Arbutus, cică acolo locuiesc o groază de barosani "crème de la crème" şi îi deranjează; oricum, cine stă pe acolo are un cuvânt de spus fiindcă s-a mutat imediat locaţia, trece pe alt corridor, astfel târâş-grăpiş o să avem ceva mijloace de transport în comun până la aeroport. Dar cine plăteşte? Păi Statu', că de aia e Stat, ce treabă are? Nooo, păi contribuabilu' din Lower Mainland, dar mulţi nu sunt de accord, fiindcă un coquitlamist nu o să folosească linia cât un richmondez, aşa că el preferă să aştepte să plătească numai pentru linia lui, Coquitlam-downtown. Noroc cu guvernul liberal Cambellist, care s-a sfătuit şi a dictat următoarele: să se construiască primesc - da' pe banii tuturor contribuabilor, mai ciupim şi de la federali şi iaca se face treaba, am zis!!

Că o să fie aşa sau nu, rămâne să vedem, eu mă duc cu Giorgică la aeroport şi mai fac nişte taximetrie la negru până una alta, o să se bucure şi Samanta că mai cunosc şi eu alţi oameni şi devin mai sociabil şi prietenos cu minorităţile conlocuitoare turbanistice, şi astfel devin multiculturalist.

Dacă tot mi-am amintit de cultură, ţin să vă spun că în perioada asta s-au întâmplat o groază de evenimente social-culturale prin Vancouver, unde şi membrii comunităţi(lor) româneşti au participat, au asistat, s-au bucurat. Festivalul din New Westminster, parada Hayak, Eurofest-ul, cât şi specatacolul "Poveşti Fără Sfârşit" al prietenului nostru Adrian Munteanu, luna asta se anunţa şi un spectacol cu "Divertis"... ce mai, pentru fiecare, după preferinţe! Ar fi multe de spus, bucurie mare că românaşii mei se întrec şi participă cu tot mai mult avânt revoluţionar la tot felul de chestii, e bine când sunt multe evenimente şi o participare românească tot mai apreciată de public. E aşa de bine încât avem şi concurenţă, şi de unde să alegem, şi oamenii se zbat cum ştiu ei mai bine să le taie altora craca - într-un bun obicei românesc, să recunoaştem, moştenit totuşi de la strămoşii noştri... fanarioţi - şi în zbaterea asta cultural artistică, un lucru aş vrea să vă povestesc, despre nişte danezi sau mai bine zis oameni, pe mine cât şi pe Consuela puţine ne mai miră, încât trebuie să vă istorisesc minunea: la festivalul din New Westminster spectatorii şi ceilalţi colegi artişti au avut parte şi de un program românesc şi asa de tare le-a plăcut că de abia aşteptau să-l mai vadă cu ocazia unui alt festival. Numai că se face treaba că la festivalul cu pricina erau prea multe trupe şi artişti buni români şi timpul limitat, aşa că, cumva, cineva a fost lăsat pe dinafară. Auzind asta, dragi citititori - şi aici vine partea care m-a lăsat cu gura căscată - oamenii aştia danezi au propus să lase ei din timpul lor numa' să se producă toată lumea... Aoleo Samanto, păi de când cânt eu cu tarafu' pe la nunţi şi nu am auzit de aşa ceva, păi danezii aştia e aşa de fraieri de buni că îţi vine să-i pui la rană, păi de unde bea ei apă, ce şcoală au învăţat, la ei e mai mult decât 7 ani de acasă? La întrebările astea poate o să ne răspundem cu toţii, eu tot cu gura căscată şi admirativ pot să spun că "e ceva splendid în Danemarca" şi de alfel m-am apucat să-i contactez pe nordicii aştia mai cu bere, mai cu vin, dacă e cazu' şi cu Vodcă, ca să "storc" de la ei reţeta omeniei.

întâmplări din depărtare

în Europa banu' "Euro" devine din ce în ce mai puternic, ceea ce e bine, dacă călătoreşti din Europa spre America de Nord, şi mai puţin bine dacă lucrezi într-o economie care este dependentă de exporturile în America de Nord; una peste alta, de la Madarjac până la Truseşti nu mai poţi să cumperi nimic fără preţul în Euro, până şi o cinzeacă tot în Euro se evaluează. Deci, se vede treaba că ai mei de acasă se reped cu paşi vertiginoşi spre Comunitatea Europeană, mai au un pic, să ajusteze concediile (care sunt cam mari pe la Dorohoi prin zonă), productivitatea (în valea Jiului se... pierdea mai puţin dacă oamenii stăteau la crâşmă, beau şi totuşi erau plătiţi decât să se prezinte la lucru şi să... ardă gazu' de pomană), corupţia (tocmai acum s-a pus Bombonel cu bulanu' pe corupţie şi i-a pus pe toţi demnitarii să declare averile, a uitat partea cu licit/ilicit, poate mai încolo...) şi privatizarea, şi odată terminate, hop şi noi în Europa.

Dar dacă e aşa, mai emigrează ai noştri prin alte locuri? O să mai fie cozi la ambasade? Sau procesul o să fie invers, parcă îi şi văd pe belgieni şi greci cum se bat pe trenuri ca să ajungă mai repede la Simeria şi Turnu Severin ca să se aşeze şi să înceapă să lucreze cu "carte de lucru" pe contract la fabrica de ciocolată Deva-Benelux sau la ferma de îmbuteliat măsline Hemeiuş Bucureşti. Până atunci să vedem cum mai atragem ceva investitori, şi din grupa sanguină "serioşi" (adică dupa părerea mea cei care vor să facă treaba cinstită şi nu, după cum îl caracterizează guvernul, "investitorul strategic" ţepar şi iute de picioare) şi poate unii compatrioţi vor alege să rămână pe plaiurile natale, alţii poate vor şti cu mult mai multă convingere ce îi mână pe ei în luptă dacă tot îşi vor alege alte meleaguri. Zilele trecute citeam o scrisorică primită de la un gealat de-al meu, din Austria - Samanta Consuela îl ştie, locuiam în acelaşi cartier din Salzburg, eu cu lucrul la pădure, el cu..."procuratul" de cosmetice şi... "exportatul" lor la noi în Slatina - omul zice că s-a nasolit treaba, preţuri mari şi poliţia mai vigilentă, nu mai poţi să respiri şi nici... refugiaţii politici nu mai au de trăi cu autorităţile - mai mult, unii mai fraieri care lucrau legal au griji cu şomajul şi piaţa muncii, ia uite domne că şi la ăştia a ajuns criza economică; şi nişte cunoscuţi din Germania au schimbat trei companii în ultimii doi ani din cauză de faliment.

Păi merită să stau strâmb şi să cujet drept dacă "se mai merită" să stau pe aici sau mă duc în alte locuri şi poate acasă să încep o afacere, cu butic la vad şi marfă din depozit, că încă am auzit că merge. Zilele astea - tare rele, că m-a apucat şi durerea de şale, şi amicii se mai plâng, şi "briliantu' " divorţează - păi nu ştiţi? Mutu, fotbalistu' în care noi, microbişti de frunte ne punem speranţa la calificare la europenele din 2004, tocmai pe "briliant" să-l lase nevasta (sau invers, că cică se ţinea cu Alberto Tomba La Bomba, sau cu unu' italian, aşa ceva) în preajma meciurilor hotărâtoare? Fir-ar să fie, acum o să fie şi mai greu noroc cu Corleone Dragomir, care a făcut în aşa fel încât ai noştri din campionatul intern să nu se agite prea tare, premiile au fost date din timp cui trebuia şi acum stăm şi ne muşcăm unghiile de emoţie pentru meciurile naţionalei. Ca să fie mai frumos, nu uitaţi să vă uitaţi la revistă sau pe " "ternet" că băjeţii ăştia inimoşi de la RCC-iu' o să posteze anunţurile de rigoare şi o să putem să vizionăm brava meciurile împreună, să ne bucurăm sau să plângem cu toţii într-un gând: "Hai România"!! Că fotbalu' e ca o doctorie pentru şalele şi pshihicu' românului oriunde ar fi el, de aia închei şi vă urez Baftă !, să sară ochii duşmanilor naţionalei!, şi pe ei sau pe luna viitoare.

Al dumeavoastră

Gaspar Rogoz
Membru al fan-clubului "Forza Carpatică"
La braţ cu Samanta simpatică