Întâmplări din ultima vreme

Întâmplări din ultima vreme

întâmplări din apropiere

Stau şi mă uit ca tontu' în ecranul televizorului, ascult şi nu pot să înţeleg, văd şi nu pot să percep imaginile... vorba lui Nichita Stănescu, "e simplu, e aşa de simplu încât devine de neînţeles"; un clip care promovează imaginea Canadei proiectează pe ecran un cuplu care se duce în vacanţă, altul care se distrează la discotecă, alt individ cu zâmbetul până la urechi cucereşte nu-ştiu-ce pisc muntos... cea mai dramatică imagine - aşa de rău m-am speriat că am chemat-o şi pe Samanta să vadă adevarata viaţă, să vadă de ce m-am băgat în container ca să vin aici în Canada - cum spuneam, cel mai şocant este clipul cu o tipa care stă pe şezlong la soare pe plaja oceanului, suge dintr-un pahar de răcoritoare şi îngaimă satisfăcută că "today I'll do ABSOLUTELY NOTHING". Adică în Canada vii să nu faci nimic, să stai pe plajă, să călătoreşti, să bei răcoritoare... Păi acum a înţeles şi Samanta de ce stau eu şi trândăvesc pe balcon la un pahar de răcoritoare... alcolizată, că dacă aşa ne învaţă clipu' "a land where dreams come true", atunci aia o fi calea succesului.

Acum ne dăm noi seama de ce canadienii sunt consideraţi, comparativ cu yankeii, "laid back" (sau daţi pe spate - conform noilor legi lingvistice româneşti); de ce io şi alţi românaşi de-ai mei intrăm încă de la început într-un circuit turistico-distractiv (până ne cheltuim banii), după aia aşteptăm minunile prezentate la tembelizor, aşteptăm şi noi bunăstarea aia care ni s-a promis la ambasada Canadei din Bucureşti (să nu mă spuneţi, dar io i-am... regizat Samantei până şi faza cu covoru' roşu când ne-am dus să ridicăm vizele - adică Burdujel, amicu' meu a întins o carpetă în faţa intrării cu 2 minute înainte să ajungem, ca Samanta să vadă încă de la început ce primire o să avem noi pe pământ Canadian, i-am spus că aşa e obiceiul la întâmpinare, la noi cu sare şi pâine, la ei cu whisky şi covoru' roşu...) Cum şi în viitor banii publici, sau "taxpayer's money" - o fi unu' de îl cheamă John Taxpayer care tot cotizează că eu, cu visele mele şi promisiunile neîmplinite doar n-o să fiu prost să contribui, aşa, de pomană, la stat... da ce? Nu am rămas cu nimic din bunele maniere învăţate la Bucale? - deci şi în viitor banii o să fie băgaţi în mega-proiecte cum ar fi olimpiadă, construcţii şi drumuri, şi foarte puţin în Welfare-ul comunitar şi personal mă gândesc să întreb şi eu la revistă, cum să facem? Păi zilele astea iar vin nişte informaţii, canadienii au tot scris cărţi cu idei pe tema asta, cică drumul spre fericire ar fi lenea şi încurajarea ei, noi şi aşa muncim prea mult, cică cine munceşte nu gândeşte sau nu face bani, daca ne constipăm şi ne forţăm cerebelu' o să extrapolăm (nu cred că e cuvântul potrivit da' dacă aşa mi-a venit mie să-l folosesc, iaca, asta e, acum .."extrapolăm", ca aşa e în Canada, ţara liberă) nişte idei şi banii o să curgă suficient încât să fim de-a pururi veseli şi fericiţi.

Ba mai mult, unul dintre autori, de prin Edmonton, zace de vreo 15 ani în fericirea asta, lucreaza doar 4 ore pe zi şi numai în lunile cu litera "R" în cuvânt (din Mai până în August stă omu' cu paharu' pe şezlong, contemplând fericit zarea...) şi chiar şi aşa se gândeşte să o lasa mai moale cu munca; nu-i bai că l-a lăsat nevasta, a scris repede omu' o altă carte "o sută de motive de fericire în viaţa de burlac", a vândut-o şi pe asta şi iar omu' fericit ocupat cu frecarea mentei la soare. Şi că venii vorba de mentă şi posibilităţile ei, ţin să vă anunţ cu bucurie că noi românii avem mari şanse să fim unii dintre cei mai fericiţi pe teritoriul canadian, datorită "Asociaţiei Frecătorilor de Mentă" sau "Mint Rubbing Association - https://www.mintrubbing.org/" - cică sport naţional la noi acasă, eu "no comment" că mă aude Samanta - şi deci, în mod organizat, noi o să păşim fericiţi şi realizaţi spre noi culmi de bunăstare. Ce 12 ore de lucru pe zi, ce over-time, ce voluntariat? Păi de abia când o să prosperăm în Mint Rubbing, atunci o să avem destule bucurii şi după aia o să pot şi eu în sfârşit să voluntariez pe gratis pe spinarea comunităţii...

Peste tot abundă reclame cu "vrei să câştigi 500 pe zi stând acasă?" sau "cum să devii milionar în doi ani", "să faci bani fiind într-o permanentă vacanţă, pune banu' să muncească pentru tine"... păi cu tolomaci ca mine, care cumpără ideile astea şi mai şi dau bani grei pe ele, cum o să mă îmbogăţesc?... Las' că Jimmy, băiatul din Edmonton, huzureşte pe banii daţi de mine pe porcăria lui de carte...

...La un moment dat am auzit dojenile consoartei şi mi-am dat seama că iar am adormit la clipul ăla nenorocit, prea era frumos şi îmbietor la vise... "Ia cârpa aia şi apucă-te şi şterge prafu, dă cu aspiratoru'; că destul ai vorbit prin somn vrute şi nevrute..." Dragi fraţi în a suferinţei, chiar dacă rămâne doar o speranţă, io o să continui să mă uit, să sorb la "Ice vodka" pe malu' oceanului şi să îmi propun şi în continuare să fac "ABSOLUTELY NOTHING", poate doar-doar o ateriza şi fericirea pe capul meu. Până atunci să ne vedem cu bine, fugiţi repede pe la plafar să puteţi să achiziţionaţi ultimele cantităţi de mentă în vederea perfecţionării modului de lucru, în grup (teamwork), reprezentativ româno-canadian.

întâmplări din depărtare

La noi în România lucrurile merg - ca de obicei - foarte bine, am asistat şi la o remaniere guvernamentală, au aparut ministere cu nume aşa de exotice, că nici măcar primul ministru nu prea e sigur "cine e şi ce vrea ele"... în fine, din nou, un pas hotărâtor spre marea familie europeană. între timp a venit şi vremea bacalaureatului unde, din cauza ..."europenismulului comunitar" excesiv, le-a ieşit pe nas bieţilor adolescenţi, haosul, dezorganizarea şi nepăsarea dând naştere la adevărate catastrofe sociale, mişcări de stradă, proteste şi încăierări părinţi-copii-poliţie. Lucrurile vor continua pe acelaşi ton şi în viitorul apropiat, adică după deviza:

în orice localitate
Haos şi prosperitate
Cu PSD-ul pe culmi de lumină
Speranţele, lăsaţi-le la naftalină
Hai noroc şi la mai mare
încă un vot, încă o urare!!!

Treburile urgente parlamentare au fost trecute în linia a doua, dat fiind faptul că parlamentarii, judecătorii, Ilieştii, Vadimii şi cumnatu-meu Apolodor au găsit de cuviinţă să se repeadă a aproba un text de lege, completare la un articol care prevede că în cazul descoperirii de noi indicii, dovezi, fapte, să se poată prelungi perioadele de detenţie cu aportul şi aprobarea judecătorilor. La prima vedere pare relativ simplist, chestia devine însă complicată când, datorită... lipsei de "noi" indicii, dovezi, fapte - judecătorii pot elibera pe "suspecţi"- vorba aia, nici (un nou) ustoroi nu am mâncat, nici gura (banul) nu miroase" - motiv pentru care, în ultimele zile, criminali, hoţi de categoria a întâia, strategici, violatori şi tâlhari cu prietenii sus-puse, au fost puşi în libertate.

Aşa şi văru-meu Maradona "buldogul" Căldărar a fost pus în libertate, din lipsă de noi dovezi şi din abundenţa de 10 mii de parai... Păi el şi cumnatu-meu Apolodor, care e secretar de stat, sunt mici copii, mici greşeli ici şi colo, o asociere-parlamentar-infractor nevinovată; păi au auzit ei că în Canada jupânu' Radvanski, ofiţer cu "privacy" (sau cu privata, în traducere liberă) a decontat 300 de mii de dolari numai pe diurne şi bonuri de masă, mai mult, că a fost scutit şi de nişte taxe pe venit în valoare de 500 de mii de dolari, tocmai înainte să fie numit "şef de tulumbă" ca să spele greşelile altor parlamentari, ce mai, zis şi făcut: Apolodor o să vie într-o vizită de lucru, să vadă ce şi cum, şi o să "implementeze" sistemul la Bucureşti. Cică deja oamenii se înjură în parlament la fel ca şi în cel al comunităţii europene, unde Berlusconi la numit pe un "fritz" capo nazist, de fapt italianul ar fi foarte apropiat de noţiunea de "Il Duce" dictatorial; mai rămâne să se cizeleze şi Apolodor pe dealurile din Ottawa şi, odată preumblat prin lume, să continuie munca în folososul poporului pe malurile Dâmboviţei.

Eu deocamdată vă spun pe curând, mă duc să mă pregătesc să o scot şi pe Samanta la conced când vine Apolodor, facem o vizită de studiu, decontată la guvern, şi o să vă povestesc data viitoare ce noutăţi în materie de... "Public Relations" am mai deprins.

Ai dumeavoastră,

Apolodor şi Gaspar Rogoz
Visători cu chiloţii roz