Noi, amintirile - (Coloana a cincea)

Noi, amintirile - (Coloana a cincea)

Amintirile vorbesc în şoaptă

Sub pietrele roase de timp,

Rămăşiţe ale templelor

Distruse de privirile

Îngerilor decăzuţi.

A cincea coloană încă tremură

Şubrezindu-şi fundaţia

În lacrimile oamenilor uitaţi

De dor şi de pasul către

Un mâine pierdut

În ceaţa deznădejdii.

Amintirile se renasc în şoaptă

În memoria aproape mută

A zidurilor amorţite

De linişte şi de mucegai.

Dar se aud strigătele

Neputinţei sfâşiate de dorinţa

De a trăi, dincolo de tăcere.

Noi, amintirile, ucise cândva

De uitare, aşteptăm

Lacrimile primăverii ascunse

În conştiinţa muritorilor rutinaţi,

Blazaţi şi rătăciţi în gări pustii,

În trenuri fără destinaţie,

În plicuri sigilate, netrimise.

Noi, amintirile vrem glas şi lumină

Pentru a vesti naşterea

Celei de-a şasea coloane.


14-15 iunie 2012

Cenaclu Literar: