Sub pleoape-ngenuncheate

Sub pleoape-ngenuncheate

E-a doua oară când te naști timid

sub pleoapele mele

îngenuncheate în fața

nopții tulburătoare și tristă, mută

ca privirea zeilor, rănită

de timp și nemurire.

Abia acum simt cum

îmi cuprinzi în taină amintirile

cu toate brațele pe care

ți le-am dăruit de ziua nenașterii tale

din dor. Izvor de neliniști curge

de la sânul tău hrănind suflete

ce-și doresc să-ți simtă

fiorul renașterii din mine.

Cu tine mi-e teamă că mâine,

cândva, îmi vei pierde brațele

oferindu-mi în schimb

zile învăluite-n uitare și tăcere.

Plăcere mi-ai lăsat,

atât cât să vreau

să te mai naști o dată

sub pleoapele mele

îngenuncheate în fața

nopții.

 

Gabriel Dragnea

Cenaclu Literar: