Nomina Sacra

Nomina Sacra

În Sbornicul manuscris de la anul 1787 [1], aflat în posesia lui Moses Gaster [2], precum şi în Rojdanicul manuscris de la 1799, proprietata Academiei (ms. Giurescu), citat de Bogdan Petriceicu Hasdeu [3], găsim o carte populară în care se vorbeşte de cele 72 de Nume ale lui Iisus Hristos. Cartea conţine promisiuni incredibile, bunăoară, cum că dacă cineva va purta cu sine lista de Nume sacre, va fi ferit de atacuri malefice sau primejdii. Versiunea din Rojdanic… recomandă aceasta listă îndeosebi femeilor care urmează să nască în luna noiembrie, pentru a avea naştere uşoară şi pentru a fi ferite de duhuri necurate [4]. Transcriem mai jos textul ce cuprinde Nomina sacra cu putere de advar [5] sau de filacteră[6] :

Cele 72 de Nume a[le] domnunui nostru Isus Hristos

1) Dumnezeu,2) Savaotul (Domnul oştirilor, n.m), 3) Tatăl, 4) Fiul, 5) Duhul sfânt, 6) Troiţă (Treimea, n.m) nedespărţită, 7) Iisus Hristos, 8) Nica, 9) Mesia, 10) Putere, 11) Cuvânt, 12) Viaţă, 13) Milă, 14) Libov (Iubire, n.m.), 15) Înţălepciune, 16. Pace, 17. Atotţiitori, 18. Întocmitoru de lumină, 19) Masă, 20) Păstoriu, 21) Oaia, 22) Piiatra, 23) Cale, 24) Împărat, 25) Urzire, 26) Cap, 27) Cinste, 28) Mire, 29. Biruitor, 30) Adivăr, 31) Fiîul ominesc, 32) Cu noi Dumnezău, 33) Incepătorlu, 34) Întâi-născut, 35) Viitor, 36. Împărat, 37) Înălţime, 38) Pâine cerească, 39) Părintele fără de moarte, 40) Îndurătoriu, 41) Hristos, 42) Vindecătoriul, 43) Bun din pântece, 44) Milostiv, 45) Mai înainie de veci, 46) Atanatos, 47) Făcătorul, 48) Mielu blând, 49) Viţăl, 50) Chipul măririi, 51) Eu sânt carile am fost, 52) Dreptate, 53) Izvor, 54) Rost, 55) Bucuria, 56) Munte, 57) Preot, 58) Mărturisitoriu, 59) Uşe, 60) Veşnică, Îndreptare, 61) Adonoaea (Adonai, n.m.), 62) Iloea (Eloi, n.m.), 63) Alfa, 64) Omega, 65) În trăi feţe, 66) Neîmpărţit, 67) Împărat peste împăraţi...
Se dă robilor, sau robului [lui] Dumnezău Cutare .

Deşi lista ar fi trebuit să cuprindă 72 de Nume, în realitate găsim 67. Probabil că textul original, redactat în limba slavonă, a fost corupt şi copistul nu a putut înţelege ultimele cinci nume. Din alte surse, aflăm că astfel de texte au fost foarte căutate, bucurându-se de o popularitate deosebită.

Puterea Numelui şi cultul legat de acesta

Atât în creştinism, cât şi în iudaism, numele propriu al lui Dumnezeu este considerat ca având o putere nimicitoare.
Episcopul Kallistos Ware arată că "Atât de teribilă era resimţită măreţia Numelui lui Dumnezeu în iudaismul târziu, încât tetragrammaton-ul nu era pronunţat cu glas tare la slujba din sinagogă. Numele celui Preaînalt era considerat prea devastator pentru a fi pronunţat" [7]. Facem precizarea că tetragrammaton-ul (de la elinescul τετραγράμματον = "patru litere" ) nu este altceva decât Numele lui Dumnezeu, ce i-a fost revelat lui Moise pe muntele Horeb: "Zisu-i-a Dumnezeu lui Moise: Eu sunt Cel ce este" [8]. Tetragrammaton-ul este format din patru litere ale alfabetul iudaic, יהוה, care, prin transliterare, ne dau YHWH (Eu sunt Cel ce sunt sau, mai corect, Eu sunt Cel care este). Nu numai că nu era pronunţat cu glas tare, dar, de obicei, era înlocuit cu alte patru litere, Adni, pronunţate Adonai (Domnul meu).
Creştinismul, în special creştinismul primar, a avut aceeaşi atitudine pioasă faţă de numele lui Dumnezeu, respectiv al lui Iisus Hristos.
Pentru Sfântul Varsanufie "Pomenirea Numelui lui Dumnezeu distruge tot răul", iar pentru Sfântul Ioan Scărarul, Numele lui Iisus este cea mai mare putere cunoscută vreodată, care îi înfricoşează pe demoni :
"Biciuieşte-ţi vrăşmaşii (diavolii) cu numele lui Iisus, căci nu este armă mai puternică în cer şi pe pământ"[9].
Pentru Sfântul Ioan Teologul, Numele de taină al lui Iisus Hristos este nepătruns şi nu este cunoscut decât de El Însuşi:
"Iar ochii Lui, ca para focului; şi pe capul Său, numeroase steme; având un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie decât numai" El [10].
Cu siguranţă că s-a avut în vedere şi Shemhamphorasch-ul cabalistic, care reprezinta o lista cu cele 72 de nume de îngeri, aşa cu se crede că i-a văzut patriarhul Iacov în visul său [11]:
În creştinism, 72 este de asemenea un număr sfânt, datorita faptului ca Iisus Hristos trimite în misiune, după unele versiuni, 72 de apostoli.

Puterea Numelui, realitate sau mit ?

Dovezi ale puterii Numelui lui Iisus Hristos le găsim atât în Răsărit cât şi în Apus. Despre Leul din tribul Iuda, unul din multele atribute ale lui Iisus Hristos, vorbeşte o pioasa tradiţie, care se referă la minunile Sfântului Anton de Padova [12] :
Cam la jumătatea secolului al XIII-lea, o femeie sărmană din Portugalia se îndreptă disperată spre capela Sfântului Anton de Padova, trecut la cele veşnice doar în urmă cu câţiva ani, urmărită de un singur gând, acela de a-şi pune capăt zilelor. Sfântul Anton îi trimite în mod miraculos un bilet cu următorul verset scris în limba latină: "Et unus de senioribus dicit mihi ne fleveris ecce vicit leo de tribu Iuda radix David aperire librum et septem signacula eius " (Şi unul dintre Bătrâni mi-a zis: Nu plânge! Iată, Leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, El a biruit să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei) [13]. Femeia obţine harul cerut şi vestea se răspândeşte ca fulgerul în toată Portugalia. Regele porunceşte să i se aducă biletul şi îl reţine pentru el. Femeia se imbolnăveşte grav. Îşi recapătă sănătatea doar atunci când i se restituie biletul (sau, mai degrabă, o copie a acestuia). Franciscanii rescriu versetul şi îl răspândesc. Cer creştinilor să poarte mesajul asupra lor şi, mai ales, în inimă. Versetul începe să producă alte şi alte miracole. În iarna anului 1708, vasul francez "Africana" este gata să naufragieze, dar este salvat în mod miraculos, atunci când capelanul (sau un marinar) scrie versetul şi aruncă hârtia în mare. Astfel, acest atribut cristic, a făcut obiectul unei binecunoscute formule de exorcizare catolice [14].

Cele cinci nume lipsă

"Redacţiunea Gaster" oferă numai 67 de nume. Pentru a vedea care sunt cele cinci numere lipsă, ar fi trebuit să consult şi alte redacţiuni, respectiv "Manuscrisul Giurescu", din care citează Hasdeu. Deoarece nu am văzut acest manuscris (nu ştiu dacă mai există!), vă invit la un exerciţiu şi vă propun să completaţi cu imaginaţia cele cinci numere lipsă din Sfânta Scriptură.
Leul din tribul lui Iuda:
"Şi unul dintre Bătrâni mi-a zis: Nu plânge! Iată, Leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, El a biruit să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei"[15];
Nazarinean:
"Şi a venit şi a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se plinească ceea ce s’a spus prin profeţi, că Nazarinean Se va chema"[16];
Prooroc:
"Pentru că Moise a zis către părinţi: Prooroc ca mine vă va ridica Domnul, Dumnezeul vostru, dintre fraţii voştri; pe El să-L ascultaţi în toate câte vă va grăi"[17];
Preot:
"Aşa cum în alt loc El zice: Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec" [18];
Luceafăr de Dimineaţă:
"Eu, Iisus, l-am trimis pe îngerul Meu să vă mărturisească vouă acestea cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, Steaua strălucitoare a Dimineţii" [19];
Piatră :
"Şi toţi aceeaşi băutură duhovnicească au băut – pentru că beau din duhovniceasca piatră care-i urma, iar piatra era Hristos" [20];
Păstorul Cel Bun :
"Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune pentru oi" [21] ;
Bogăţia Slavei :
“A vrut Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos Cel dintru voi, nădejdea slavei!” [22] ;
Pâinea lui Dumnezeu :
"Că pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii"[23] ;
Începătorul Vieţii :
"Iar pe Începătorul vieţii L-aţi omorât, pe Care însă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi ai Cărui martori suntem noi" [24] ;
Mijlocitor :
"Copilaşii mei, pe acestea vi le scriu ca să nu păcătuiţi. Şi dacă a păcătuit cineva, noi avem Mijlocitor a către Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel-Drept” [25] ;
Sfinţirea Noastră :
“Din El dar sunteţi voi întru Hristos Iisus, Cel ce de la Dumnezeu S’a făcut pentru noi înţelepciune, dreptate şi sfinţire şi răscumpărare" [26] ;
Amin :
"Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul , Martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu"[27]. Ş.a.m.d.
Lista rămânând deschisă…

Note
__________________________________________________

1. Sbornicul, redacţiunea de la 1787, apud M. Gaster, Literatura populară română, Ed. Minerva, Bucureşti 1983).
2. Moses Gaster (1856, Bucureşti - 1939, Abingdon, Marea Britanie, lingvist, folclorist şi colecţionar de manuscrise român de origine evreiască, membru de onoare al Academiei Române, colaborator al revistei Columna lui Traian, membru al cenaclului literar Junimea, apropiat al lui Titu Maiorescu şi al lui Mihai Eminescu. Studii de literatură română veche (Literatura populară română, Apocrifele în literatura română, Chrestomaţie română) şi ebraistică. A tradus în englezeşte legende şi basme româneşti.
3. Bogdan Petriceicu Hasdeu , Cuvinte den bătrâni, volumul II, 1880 ;
4. "Şi va fi bolnav mult şi de tînară sa poarte numile lui Hristos în sine, 72 de numi ca să nu se apropie duh necurat de e şi va boli de cap şi de picioare".
5. Denumirea de "advar" provine De la Abgar din Edessa( 4 . î. Hr. – 13/50 d. Hr.) rege al regatului Osroene cu capitala la Edesa. După o legendă apocrifă, odinioară populară în România, acesta s-a însănătoșit grație unei scrisori primite de la Iisus Hristos a cărei copie o purta cu sine, ca amuletă. Cf. Bogrea, Anuarul Institutului de Istorie Națională din Cluj, I, 318-26, și II, 362-3; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 189.
6. Filacteră (gr. phylacterion - Φυλακτήριο = amuletă) este o fâșie de pergament pe care vechii evrei scriau versete biblice, iar creştinii versete din Evanghelie. Se credea că posedă proprietăţi protectoare. În mozaism mai este cunoscută şi sub numele de "tefilin", ebr. "tefillin".
7. Puterea Numelui. Rugăciunea lui Iisus în spiritualitatea ortodoxă, traducere de Gabriela Moldoveanu, cuvânt înainte de Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Editura Christiana, Bucuresti,
8. Fac. 3,14 ;
9. Sfântul Ioan Scărarul, Scara Sfântului Ioan Scărarul, în Filocalia vol. IX, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc. 1980) ;
10. Apoc. 19, 12;
11. Cf. Fac. 28, 12 : "Şi a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea";
12. Lequenne Fernand, Anton de Padova. Viaţa şi secretul său, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, Bucuresti 2004;
13. Apocalipsa. 5, 5 ;
14. "Ecce Crucem Domini!
Fugite partes adversae !
Vicit Leo de Tribu Iuda,
Radix David ! Aleluia !"
(Iată crucea Domnului !
Fugiţi forţe potrivncie !
A învins Leul din seminţia lui Iuda
Rădacina lui David! Aleluia !)
Papa Sixtus al V-lea a pus ca această rugăciune să fie sculptată la baza obeliscului pe care l-a ridicat în Piaţa Sfântul Petru din Roma.
15. Apocalipsa 5, 5;
16. Matei 2, 23 ;
17. Faptele Apostolilor 3, 22;
18. Evrei" 5, 6 ;
19. Apocalipsa 22,16;
20. Corinteni 10, 4) ;
21. Ioan 10,11;
22. Coloseni 1, 27;
23. Ioan 6,33;
24. Fapte 3,15 ;
25. 1 Ioan 2,1 ;
26. 1 Corinteni 1, 30 ;
27. Apocalipsa 3,14.

Cenaclu Literar: