Colț de aur

Colț de aur

Colț de aur

 

 

 

Găleata de foc verde cădea prin pădurea

de oameni fără fețe luminoase.

Parcă erau temple neclătinate

de soarele răstignit la orizont.

 

 

Vulturii fără gheare aduceau

în ciocul uscat

mărul lui Adam

furat de la șarpele de aramă.

 

Era iarnă.

 

Căderea frunzelor de pe trupul Evei

provoca nașterea titanilor.

tic-tac… și ultima ramură!

S-a dus clipă cu gândul

la viața adormită din chilia călugărului.

 

Ah! Pe marginea cărării fără anotimp,

picăturile de umilință scurse din turnul Babel

păreau idei inocente.

 

N-am îndrăznit să trezesc îngerii;

dormeau de aproape o veșnicie.

Poarta raiului era nepăzită.

 

Adame, rămâi unde ești!

 

La cina din Paradis,

pe masa din lemnul de brad,

eu, adam și eva rescriam istoria,

fără colțul de aur…

 

 

Cenaclu Literar: