La trecerea porții

La trecerea porții

La trecerea porții

 

 

Pana cu care Dumnezeu mângâia stelele căzute,

cu aceea îți curățam deunăzi sufletul greu

de mine, de amurgul trecutului,

de păcătoasa amăgire.

 

Zidurile pe care le vezi tu azi aici

vor deveni poduri, trecători,

curcubeul iernii sălbatice,

dorința ta diurnă.

 

 

vor deveni poarta paradisului nostru,

locul unde lupii sfâșâie nemurirea

și visul, și nebunia visului,

și vântul strigătului singur.

 

Am ieșit din pustiu către orizont,

către marea tulburată, goală,

blestemată vedere de ceară

ce transpiri lumină amară.

 

Cuvintele ce-ți rod acum sufletul de lemn,

în care și-au găsit neliniștea timpuri și locuri,

ele, coaptele cuvinte, te vor încălzi

la ultima datorie…

 

la trecere porții.

Cenaclu Literar: