… pentru puțin timp

… pentru puțin timp

 

 

   … pentru puțin timp

 

 

Parcă din amurgul de ieri seară

a ieșit ca din ou un om cu față de oglindă,

ce m-a îmbrățișat încă o dată.

 

 

Parcă am învățat să mor des

și pentru puțin timp

în razele ochiului veninos de turturea.

 

Ultima dată parcă eram adormit

într-un vis neobișnuit:

parcă eram o umbră pe două picioare,

parcă aveam trecutul în brațe pentru două momente…

Parcă viitorul…

 

Dar acum când mor

închid ochii și mă îndepărtez de pământul natal, de ceruri,

de mine; mor cu zâmbetul pe buze, pentru un moment…

parcă pentru o clipă… parcă pentr-un minut…

 

Și da: de fiecare dată când mor

pierd ceva drag din mine și încă o floare neagră a sufletului meu se ofilește…

încet. O văd cum se topește…

pe aripile frumosului necesar.

 

Și când voi pierde tot, și tot răul și tot binele,

voi muri de tot, scump cititor,

pentru ultima dată și pentru mult timp…

 

Cenaclu Literar: