Unde, amintire, încotro?

Zale fără sunet și muzica aripilor de bufniță

pe drumul greșit se împletesc cu stelele decojite

de cuțitul ruginit.

Neinspirată lume, tac. Vorbește!

Spune amintirii jocul de-a v-ați ascunselea

pe acordul mirosului de foc înfometat.

Cuvântului vorbește-i

acum și-ntotdeauna,

Cum mi-ai spus, pe bulevardul cerului,

Mirosul de parfum al îngerului Gabriel.

Culorii ce acum pui curcubeu de lemn,

peretele de sticlă între două cuvinte bolnave de inimă,

toate vor deveni o nuntă ca o înmormântare de înger.

Privește cum se nasc dumnezei de piatră din cuvântul nostru

de copil. Pur. Neghiob. Împiedicat.

Ce-ai tu cu mine, cu spălatul meu de mâini?

Albăstrie vină cu ochi din litere scrise de mână

pari un gând păcătos de primăvară, pari un sacrificiu de miel pascal,

pari bisturiul care stă liniștit la butonieră.

Vei vedea atunci îngeri cu mere artificiale în mână

în care se oglindește țipătul Evei și 

hornul prin care curg apele potopului.

Apele lui Dumnezeu.