„Înfiptă” în mijlocul Berlinului de mai bine de două secole, Poarta Brandenburg este unul dintre cele mai importante simboluri ale oraşului şi implicit al Germaniei. De ea sunt legate cele mai importante momente ale secolului XX, momente care şi-au pus amprenta atât asupra Berlinului şi Germaniei, cât şi asupra Europei.

Poarta Brandenburg

Povestea celui mai cunoscut monument al Berlinului se leagă atât de numele împăratului Frederic Wilhelm al II-lea, cât şi de cel al arhitectului Karl Gotthard von Longhans. Primul, datorită faptului că a comandat o astfel de lucrare, ca simbol al împăcării, iar cel de-al doilea, pentru că a construit-o. Lucrările s-au derulat pe parcursul a trei ani, între 1788 şi 1791, arhitectul inspirându-se după Propylaea, calea de acces la Acropole, în Atena, acest lucru avea să aducă mai târziu Berlinului titulatura de Spreeathen – Atena de pe Râul Spree. Din punct de vedere structural, Poarta Brandenburg este o construcţie înaltă de 26 de metri şi lată de alţi 65,5. Particularitatea ei, constă în cele 12 coloane dorice, mult mai suple decât cele ale Propyleelor, care susţin sculptura lui Johann Gottfried Schadow – Quadriga. Realizată în 1793, după un model roman, carul triumfal pe două roţi tras de patru cai, condus de Zeiţa Victoria, avea să poposească deasupra porţii abia în 1795, deoarece zeiţa a constituit subiectul multor contradicţii. Merită menţionat faptul că la început, zeiţa berlineză era înfăţişată asemenea statuilor antice, adică goală. Atunci s-a presupus că toţi cei veniţi din vest ar fi fost neplăcut impresionaţi văzând statuia din spate, astfel că împăratul Wilhelm al II-lea a cerut ca statuia să fie îmbrăcată decent.

Poarta Brandenburg în preajma anilor 1800

Intrarea trupelor franceze în Berlin

Napoleon Bonaparte după trecerea pe sub Poarta Brandenburg

Pradă de război

După bătălia de la Jena-Auerstedt, Napoleon Bonaparte, învingător al Prusiei, trecea călare pe sub Poarta Brandenburg (27 octombrie 1806). Impresionat de aceasta, a ordonat demontarea Quadrigiişi transportarea ei la Paris ca pradă de război. Şederea acesteia în capitala Franţei nu a avea să fie prea îndelungată, deoarece în urma înfrângerii de la Waterloo (1815), carul a fost adus înapoi în Berlin de generalul Ernst von Pfuel. Pentru a sărbători acest moment, berlinezii au înlocuit creanga de măslin din mâna zeiţei cu o cruce a biruinţei (Crucea de Fier) încadrată de o cunună de lauri şi de Vulturul Prusac. Tot atunci, piaţa din apropierea porţii a fost numită Pariser Platz. Până în 1918, prin poarta din mijloc aPorţii Brandenburg nu avea voie să treacă decât familia regală, edificiul fiind mereu în centrul manifestărilor. Era simbolul victoriei.

Cărţi poştale de la începutul secolului al XIX-lea

Pariser Platz

Parada a Armatei Germane (1914)

Artilerie de câmp în apropierea Porţii Brandenburg (1920)

Poarta Brandenburg noaptea (1930)

Carte poştală emisă cu prilejul alegerii lui Adolf Hitler în funcţia de cancelar al Germaniei (1933)

Emblema Jocurilor Olimpice din 1936

Hitler împlineşte 50 de ani (1939)

Poarta Brandenburg pe o carte poştală tipărită la sfârşitul anilor ’30

Simbol

Începând cu anii ’30, naţional-socialiştii, au folosit Poarta Brandenburg drept simbol. Aşa de face că imaginea sa a fost reprodusă pe cărţi poştale ori chiar pe timbre. Nu de puţine ori, poarta a fost martora diverselor defilări ale trupelor SA ori aleWehrmacht-ului. Realizate cu rigurozitate ieşită din comun, acest gen de activităţi au demarat încă din ziua în care Adolf Hitler a fost numit cancelar al Germaniei (30 ianuarie 1933) şi au continuat pe parcursul celor 12 ani ai Reich-ului Milenar.

Tanc Panzer VI – Tigru în zona Porţii Brandenburg (1945)

Corespondenţi de război ruşi (1945)

Drapelul Roşu în Pariser Platz (1945)

2 mai 1945

Iarna 1945-1946

Poarta Brandenburg (1946)

În vreme de război

În ’45, tăvălugul războiului lăsase urme şi asupra Porţii Brandenburg: Quadriga fusese redusă la un morman de aşchii şi un schelet metalic contorsionat. Tot ce mai amintea de vechea ei înfăţişare era o grămadă de mulaje din ghips, fiecare reprezentând o altă porţiune a sculpturii. Erau circa 50.000 de astfel de mulaje aruncate din 1942 în sectorul vestic al oraşului. Acestea aveau să fie folosite în a doua jumătate a anilor ’50, când Estul şi Vestul au cooperat pentru a readuce Poarta Brandenburg la strălucirea dinaintea războiului. Astfel, în timp ce poarta a fost restaurată de Berlinul de Est, Quadriga a fost reconstruită de către Berlinul de Vest. Mai mult, Walter Ulbricht, conducătorul de atunci al Germaniei Democrate (comuniste) a decretat ca Vulturul Prusac şiCrucea de Fier să nu mai poată fi folosite ca decoraţii pentru sculptură, astfel, că Zeiţa Victoria era împodobită acum doar cu cununa de lauri.

Divizare…

Poarta Brandenburg (1951)

Ronald Reagan în Berlin (1987)

Vest-germani privesc Poarta Brandenbug aflată dincolo de zid… (1988)

Poarta şi zidul în ultimul an al divizării germanilor (1989)

Simbolul unui oraş divizat

După construirea Zidului Berlinului (1961), piaţa din imediata apropiere a Porţii Brandenburg, Pariser Platz a devenit un loc dezolant. Poarta simboliza atât divizarea Germaniei, cât şi tragica împărţire a Berlinului. Aflată chiar pe graniţa dintre Est şi Vest,Poarta Brandenburg a fost cea mai fierbinte zonă a Războiului Rece. Acest lucru avea să fie dovedit doi ani mai târziu, când în timpul unei vizite în Berlin a preşedintele american J.F. Kennedy, sovieticii au acoperit poarta cu mari afişe pentru a obtura privirea către partea de est a oraşului. 24 de ani mai târziu, alt preşedinte american venea în Berlin. Se întâmpla în 1987, când Ronald Reagan vorbea berlinezilor adunaţi în faţa Poarţii Brandenburg, adresând lui Mihail Gorbaciov îndemnul de a deschide poarta prin distrugerea Zidului Berlinului, punând astfel capăt Războiului Rece. „Bomba” nu a explodat atunci, însă numărătoarea inversă tocmai începuse.

Noiembrie 1989

Un nou început

Sfârşitul anului 1989, marchează debutul unui nou început: în noiembrie, Zidul Berlinului este demolat, berlinezii adunându-se în jurul Porţii Brandenburg, devenită acum simbolul reunificării. Poarta este deschisă în momentul în care cancelarul Helmut Kohl se întâlneşte cu  prim-ministrului est-german Hans Modrow. În 1991, Poarta Brandenburg intră în  reconstrucţie, prilej cu care Vulturul Prusac şi Crucea de Fier revin în mâna Zeiţei Victoria. Tot cu acest prilej, traficul autovehiculelor pe sub poartă a fost oprit. 10 ani mai târziu, monumentul intra într-o nouă restaurare, acesta fiind redeschis după aproape doi ani de lucrări. Astăzi, zona dezolantă Pariser Platz din timpul Războiului Rece a fost complet renovată şi îşi aşteaptă turiştii cu grandoarea pe care o arăta în secolul al XIX-lea.