Liviu Antonesei şi Constituţia (interviu)

Deşi ne aflăm în plină criză economică şi vom avea peste câteva luni alegeri prezidenţiale, problema modificării Constituâiei de la 1991 este cât se poate de actuală. Blocajele instituâionale create de aceasta în 2007 s-au atenuat după alegerile din 2008, dar nu au dispărut. Iată de ce am solicitat clarificări în această privinţă cunoscutului sociolog, scriitor şi comentator politic ieşean Liviu Antonesei, autorul editorialelor „Spre A Treia Republică" (săptămânalul ACUM,2007)

De ani buni de zile, suntem amândoi preocupaâi de blocajul instituâional generat de lacunele Constituţiei din 1991. Îţi mai menţii părerea exprimată acum doi ani, şi anume că  "simpla modificare a constituţiei actuale nu este de ajuns"?


Nu doar că mi-o menţin, dar aş spune că o şi întăresc! O cârpeală am mai încercat şi la revizuirea din 2003 şi n-am obţinut vreun rezultat notabil. Şi era normal să nu obţinem, devreme ce Constituţia e total greşită, plecând de la fundamentele sale. Nu avem ce „repara" acolo, pentru că este imposibil de lucrat plecând de la textul său, este necesară una cu totul nouă.

Din păcate, autorii proiectului de la începutul deceniului trecut, cu tot cu Constituanta care l-a adoptat, nu au avut în gând o Constituţie pentru o ţară, ci una pentru o persoana şi pentru majoritatea politică subordonată. Deci, da, dacă vrem o altă Republică, mai performantă, avem nevoie de o altă constituţie, una nestufoasă, funcţională, creată cu gândul la un sistem politic de asemenea funcţional. Eu aş dori o asemenea Constituţie, un asemenea sistem politic, o astfel de Republică.

Sunt sigur că ai şi câteva modele în vedere...

Nu în primul rând! Am plecat de la observaţii empirice, legate de proasta funcţionare a sistemului politic: mă refer la cele ce ţin de impreciziile, lacunele şi contradicţiile din textul nostru legislativ fundamental. Regimul politic este definit imprecis, ceea ce a produs sistemul hibrid de care avem parte.

Republica noastră nu e nici parlamentară, pentru că presedintele e ales prin vot universal, nu e nici prezidenţiala, pentru că prerogativele prezidenţiale sunt limitate, dar nu e măcar nici semi-prezidenţiala, decât prin eforturile titularilor postului de a depăşi actualul cadru constituţional - cazul domnilor Iliescu şi Basescu, mai puţin Constantinescu. Sigur, cunosc destul de bine câteva texte constituţionale, de la Constituţia americană la cea belgiană, ca să dau două exemple. Acest lucru m-a ajutat în clarificarea propriilor mele gânduri, plecate, repet, de la analiza de sistem. Îmi plac concizia şi claritatea Constituţiei americane, desigur, dar n-aş fi pentru un sistem prezidenţial într-o ţarş cu mentalul traumatizat de o lungă tradiţie de "tătuci" ai naţiunii...

OK, amândoi admirăm claritatea şi robusteţea Constituţiei americane, dar ne este teamă de reapariţia la noi a unei cripto-tiranii. În această privinţă, ce părere ai de concluziile Raportului prezidenţial privind modificarea Constituţiei, din decembrie 2008?

Cu Raportul în sine şi cu concluziile sale, deci ale sale!, nu am nimic. Dimpotrivă, ţin să subliniez ca respect ceea ce au facut autorii acestuia, mai ales că, în foarte multe puncte, analizele - sigur mult mai extinse şi sistematice, fiind vorba despre textul emis de un colectiv de experţi constituţionali - dar şi concluziile lor se întâlnesc cu ale mele din încercarea din 2003.

Membrii Comisiei au avut eleganţa să ofere un evantai de soluţii la nenumaratele hibe găsite textului constituţional actual. Nu sunt însă de acord cu ceea ce a concluzionat preşedintele în urma lecturii, destul de personală, a Raportului, cu insistenţa domniei sale în direcţia întăririi prerogativelor prezidenţiale. Eu nu cred că acele prerogative trebuie neapărat întărite, dar trebuie cu siguranţă precizate mult mai limpede decât sunt în prezent.

Faci probabil aluzie la faptul ca în presa concluziile Raportului au ajuns pe locul doi, fiind surclasate de „decalogul lui Basescu" , şi chiar confundate cu acesta. Am dreptate?

Ai dreptate. 10 din 10. Şi din pacate asta spune mult despre calitatea aproximativă a presei noastre! Probabil, bravilor noştri jurnalişti, Raportul ca atare, document serios, excepţional de important, li s-a părut greu de digerat, deşi ar fi putut citi măcar concluziile. Aşa că s-au repezit la ceea ce puteau ei citi şi la ce li s-a părut, probabil, mai spectaculos jurnalistic! Deşi, un hap tot au înghiţit: chiar şi „decalogul băsescian" e greu de mestecat de minţile mai lejere.

În fond, decalogul nu face altceva decât să rezume Raportul şi să selecteze ceea ce putea servi unui scop anume, adică întărirea puterii preşedintelui. Cine încearcă însă să-şi facă o idee despre Raport, repet, o analiză onesta, aproape nepartizană pe baza „decalogului", va eşua.

Raportul este o întreprindere mult mai nuanţată, oferă solutii alternative la problemele diagnosticate, nu alege în locul celor în drept să o facă. Este, cum să spun... mai degraba un document ştiinţific, ce ţine de filosofia şi practica dreptului constituţional, decât unul politic. „Decalogul", însă, este un document politic, ceea ce, până la urmă, e normal în cazul unei producţii de politician!

Eşti de acord atunci cu părerea exprimata recent de Andrei Cornea de la Revista 22 ? Dânsul scria ca Raportul comisiei nu are nicio şansă să conducă la rezultate concrete, fiind iniţiat în scopuri politicianiste, de un preşedinte greşit perceput ca un „De Gaulle carpatin".

Din păcate, cred ca Andrei Cornea nu se înşeală deloc! Ca să poată fi adoptată fie şi o revizuire a Constituţiei, este necesar un minimum de consens politic, care în acest moment nu există. Iar dacă vorbim despre o nouă constituţie, este limpede că respectivul consens ar trebui să fie şi mai consistent.

Pe de altă parte, chiar dacă plecat din raţiuni politicianiste, nu cred că Raportul este inutil. Cred că în urma apariţiei sale, nimeni nu mai poate susţine că nu ştim cum stăm în realitate, sub aspect constituţional, şi nici că nu am avea tratamente pentru bolile grave de care suferă actuala Constituţe. Cine şie, poate vor veni ş vremuri mai bune, câd vom putea discuta serios despre lucrurile serioase, ş atunci actualul Raport ar putea fi un bun punct de plecare pentru un nou text constituţonal.

Ş mai este ceva. Uneori, consensul politic poate fi provocat prin presiuni ale societăţii civile ăi ale presei - a fost cazul adoptării votului în circumscripţii uninominale. Iar azi [4 martie a.c], în sfârşit, Camera Deputaţilor a votat pentru continuarea cercetării penale în dosarele domnului Năstase, ceea ce nu s-ar fi întâmplat fără presiunea opiniei publice. Pentru că domnii deputaţi să nu aibă surprize, ieri a fost adoptată şi modificarea Regulamentului Camerei... Deci, se poate!

Ai perfecta dreptate în privinţa utilitatii Raportului. Citind printre rânduri, înţeleg însă că actualul preşedinte, care are un stil politic confruntaţional, nu poate obţine consensul politic care ar putea permite adoptarea unei noi constituţii. Aşa este?

Îmi pare rău să recunosc asta, dar ai mare dreptate! Domnul preşedinte nu poate avea decât servanţi şi inamici, nu are nişte calitati esenţiale pentru un om politic, mă refer la cele ce ţin de dialog, parteneriat, negocieri, chiar compromis. Fără asta, poţi face fie politică de unul singur, fie înconjurat, cum e cazul acum, numai de yesmani şi sicofanţi!

Sigur, Traian Băsescu are alte calităţi: determinare, energie, dar se risipesc cam în gol, mai mult în spectacol mediatic decât în rezultate, cu excepţia celor electorale! Actualul preşedinte este un candidat ideal pentru orice post de director de campanie, doar că problemele apar după ce câştigă alegerile şi devine primar sau preşedinte. Se comportă în continuare de parcă nu s-ar fi terminat campania electorală!

În pofida acestui impediment, actuala coaliţie parlamentară are, la nevoie, o majoritate confortabilă de două treimi. Cam de atât ar fi nevoie pentru adoptarea unei noi constituţii. Or, Parlamentul actual are un mandat de patru ani, acesta nu se termina in 2009, nu-i aşa?

Timp ar fi, dar ar trebui să punem presiune pe politicieni! Vorbim de o largă majoritate, însă PSD a repetat de câteva ori că nu este de acord nici măcar cu o modificare a Constituţiei, darămite cu un nou text constituţional!

După aceea, avem divergenţele ce par ireconciliabile în privinţa formei de guvernământ: liberalii şi udemeriştii sunt pentru republică parlamentară, pedelistii pentru un sistem cu puteri sporite pentru preşedinte, în vreme ce pesedistii stau - scuză-mi expresia - cumva cu fundul în două luntrii, fiind ba pentru una, ba pentru cealaltă, după cum li se pare că cresc ori scad şansele la alegerile prezidenţiale.

Dar, repet, timp ar fi. Dacă ar exista şi o presiune extrasistemică puternică şi constantă, poate politicienii ar putea fi convinşi că merită să încerce acest proiect... În fond, un sistem politic clar, clădit pe o Constituţie mai coerentă, i-ar putea ajuta să fie mai performanţi.

Să sperăm că lucrurile se vor limpezi în curând. La rândul meu, contez pe forţa şi inteligenţa membrilor societăţii civile. Şi pe românii din diaspora. Îţi multumesc foarte mult, Liviu, şi voi reveni cu întrebări pe aceste teme şi pe viitor.

Speranţa, sau nădejdea cum se mai spune pe aici, prin Moldova noastră, moare ultima! Da, e o idee, asta cu sprijinul românilor desţăraţi, mai ales că astăzi vorbim de circa 3 milioane! Ei pot fi o forâă nu doar numerică, ci ţi mai competenta politic, decât majoritatea românilor din ţară, cumva anesteziaţi, atât de criză, cât şi de imbecilele noastre canale de televiziune!

Cei din afara ţării măcar au putut vedea şi cum funcţionează sisteme mai performante, mai „normale" decât al noastru. În rest, de câte ori vei simţi nevoia să-mi pui întrebări, eu voi fi la capătul conexiunii.

(interviu realizat de Florian Pantazi

https://florianpantazi.blogspot.com)

Știri Atheneum: