19-23 octombrie 2005

Un târg de carte nu este un loc unde se vând ustensile casnice sau maşini, ci un loc al cărţilor. Un loc unde oamenii vorbesc despre conţinutul vieţii şi despre diferitele moduri de a trăi.

Ediţia de anul acesta a Târgului de Carte de la Frankfurt, care şi-a deschis pentru prima dată porţile în anul 1948, s-a încheiat la 23 octombrie, nu înainte de a fi găzduit bucuros peste un sfert de milion de vizitatori. La cel mai mare târg al cărţii din lume s-au prezentat în anul acesta 7223 de participanţi din 101 de ţări, care au expus pe o suprafaţă de 170.000 de metri pătraţi aproape 400.000 de titluri. După câţiva ani slabi, vânzările merg în sfârşit mai bine. Anul acesta se aşteaptă o creştere de 1,3 procente. S-a înregistrat chiar o creştere cu 20 de procente la cărţile de ascultat, faţă de anul precedent. Făcând o plimbare prin nesfârşitele coridoare şi săli de expunere am putut vedea, fără efort, că acest minunat obiect care este cartea, nu şi-a pierdut fascinaţia în faţa căutătorilor de toate vârstele şi profesiile, în ciuda încercărilor din ultimii ani de a o înlocui cu formele ei digitale. Peste tot locul, vizitatorii răsfoiau apariţii noi sau deja cunoscute, adâncindu-se câteva clipe sau minute în lecturi de probă sau în regăsiri de pasaje citite cândva, pierzând pentru un moment simţul spaţiului şi al timpului. Cartea pe hârtie a rămas la fel de dorită, trecând prin greaua încercare de a deveni electronică. Ba chiar multe dintre aparatele de citit cărţi înregistrate pe suporturi magnetice, acele mici computere ce se hrăneau cu cărţi înregistrate pe CD-uri, au dispărut de pe piaţă, aceasta fiind un indicator nesperat că iubitorul de carte nu a renunţat la legătura directă cu hârtia, de cele mai diverse calităţi, ce dincolo de conţinut ne oferă şi o bucurie senzorială, sau de bibliotecă. Aceasta este dovada cea mai evidentă că şi cei mai înrăiţi adepţi ai computerului nu se pot sustrage farmecului aparte ce îl degajă cartea, nu se pot retrage din faţa ei, în favoarea definitivă a monitoarelor.

Dar, sigur că lumea modernă cu mediile ei electronice şi-a asigurat deja, cu succes, un domeniu foarte interesant şi mult consultat în lumea cărţii, şi anume zona enciclopediilor, acolo unde cititorul vrea să ajungă repede şi precis la informaţiile căutate. Astfel editura F.A. Brockhaus, cu sediul la Mannheim, a prezentat la târg, pe un suport de memorie (USB-Stick) nu mai mare decât un deget, enciclopedia completă Brockhaus compusă din 30 de volume şi 300.000 de cuvinte-titlu, supranumite şi chei de căutare în limbajul programării calculatoarelor. Succesul enciclopediei pe internet Wikipedia, şi marele ei impact asupra oamenilor de toate vârstele, ce deţin o legătură de internet şi un minimum de cunoştinţe pentru mânuirea acestui mediu digital, arată, fără îndoială, că nevoia de informaţie nu a scăzut ci şi-a găsit o cale mai rapidă, şi deci mai eficientă, de satisfacere. Şi încă ceva, pagina de web a târgului a fost vizitată zilnic, pe internet, de un milion de interesenţi, ceea ce l-a determinat pe organizator să anunţe că accesul la portalul electronic este uneori foarte încetinit... O absolută noutate a ediţiei din acest an a fost prezenţa în peste 100 de standuri a Anticariatelor, care au avut voie să-şi vândă cărţile pe tot timpul târgului, spre deosebire de toţi ceilalţi care nu au putut-o face decât în ultima zi. Anul acesta oaspetele special al târgului a fost Coreea care ocupă locul şapte în lume pe piaţa internaţională de cărţi. Într-o hală de 2000 de metri pătraţi, Coreea de Sud ne-a prezentat cultura ei cu accentul pe literatură şi pe istoria tiparului începută la 1234 cu un procedeu metalic de tipărire.

Un comitet special compus din 24 de specialişti au ales cele 100 de cărţi care să le reprezinte ţara la Frankfurt, alături de prezenţa a 30 de autori. Volumele au fost selecţionate - după valoarea ştiinţifică şi după popularitatea la cititori - din lirică, proză, filozofie-religie, ştiinţă-tehnică, ştiinţe sociale, arhitectură, artă-cultură şi cărţi de copii. Din păcate Coreea de Nord, ţară aflată sub regim comunist, a refuzat participarea la târg fără să dea vreo explicaţie. Anul viitor va fi aşteptat ca oaspete special India, care a folosit deja din anul acesta prilejul de a se prezenta. S-au anunţat 30 de scriitori şi traducerea a peste 150 de publicaţii.

Premiul pentru liBeratură (aţi citit bine!) acordat de către cititori scriitoarelor din lumea a treia, a fost decernat cărţii „Der Bauch des Ozeans“ (Burta oceanului) - apărută în 2004 la editura Diogene. Semnat de autoarea senegaleză Fatou Diome, romanul povesteşte despre familiile de pescari, despre emigranţi şi cei ce se reîntorc acasă, şi despre întâlnirea a două culturi. Cartea vorbeşte despre două continente. Personajele trăiesc în Franţa şi Senegal. Trebuie să trăieşti în Franţa ca să înţelegi situaţia emigranţilor ca şi a celor rămaşi acasă, a declarat autoarea.

Premiul pentru Pace al Uniunii Editurilor Germane a fost conferit scriitorului turc Orhan Pamuk, născut în Turcia în anul 1952, şi care după mai mulţi ani petrecuţi în New-York, s-a reîntors la Istanbul, locul unde se întâlnesc tensiunile dintre Asia şi Europa. Romanul „Schnee“ (Zăpada) istoriseşte confruntarea cu fundamentalismul islamic a unui turc reîntors în patrie, după o lungă perioadă petrecută în Germania. În cuvântarea de „Laudatio“ i-a fost onorat angajamentul politic şi a fost descris ca un pod între două culturi.

Printre alte manifestări, în cursul zilei de vineri, în faţa unui numeros public din care mulţi erau români, a avut loc un dialog pe tema Securităţii între Hertha Müller - scriitoare de succes provenită din România, care a criticat cu asprime în scrierile sale fostul regim comunist - şi H.-R. Patapievici, actualul director al Institutului Cultural Român. Apoi a fost prezentată cartea „Este sau nu este Ion“, un volum-colaj al Herthei Müller, apărut recent la Editura Polirom. Pentru această ocazie, editura a pregătit un moment de animaţie multimedia plecând de la volumul - dinamic din punct de vedere grafic - al Herthei Müller. Poemele din carte sunt alcătuite din colaje. Scriitoarea a povestit cu ocazia celei mai recente vizite ale sale în România că le-a alcătuit în tren, pe drum spre Berlin, decupând cuvinte din revista „Plai cu boi“ şi reasamblându-le. La Frankfurt, volumul a fost prezentat de Denisa Comănescu, director editorial la Polirom, de Rodica Binder, jurnalist la Deutsche Welle, şi de Ernest Wichner, director la Literaturhaus din Berlin.

O altă manifestare organizată de standul României la Frankfurt a fost o dezbatere având ca temă „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007“. Cele trei cataloage de promovare a unor titluri semnate în ultimii cinci ani de autori români, au fost realizate de Asociaţia Editorilor şi Institutul Cultural Român. Cărţile au fost grupate pe trei domenii de editare - „Literature. Fiction and Criticism“, „Social Sciences“ şi „Art. Travel“ - şi au fost publicate în limba engleză în traducerea lui Alistair Blyth. Potrivit AER, aceste cataloage marchează debutul unui program de susţinere financiară a traducerilor din autori români pentru editorii străini. După încheierea târgului Radu Dimitriu, directorul Editurii ALL Beck a declarat că „a fost într-adevăr un stand naţional, care a putut rivaliza cu cele ale altor ţări ex-socialiste - Ungaria, Slovacia, Polonia etc. - chiar dacă a avut o dimensiune mai mică“.

Pentru că în presa germană nu am auzit ecouri despre standul românesc, mă fac eu ecoul prezenţei noastre. România a participat anul acesta cu un stand naţional de 96 mp, organizat de Asociaţia Editorilor din România (AER), în urma câştigării unei licitaţii la Ministerul Culturii şi Cultelor. Oferta financiară făcută de AER a fost de aproximativ 36.500 euro. Designerul standului a fost Răzvan Luscov de la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu“. Pe o suprafaţă destul de mică, fără rafturi separate pentru diversele edituri, 22 la număr, erau înşiruite cărţi de toate felurile, singurul concept fiind evidenţierea editurilor prin numele lor înscris cu litere negre pe cartoane albe. Am început periplul cu Editura Polirom - reprezentată la târg de distinsa doamnă Denisa Comănescu, director editorial, care a contribuit din plin la evoluţia ascendentă a editurii prin resortul de carte străină - pentru a încheia cu editura Humanitas unde, pe lângă Ana Blandiana, Constantin Noica, Andrei Pleşu şi H.-R. Patapievici, un procent mare de titluri aparţineau lui Gabriel Liiceanu. Între cele două repere de început şi sfârşit, am mai remarcat cărţi tipărite la editurile Paralela 45, Rao, Vivaldi, Corint, Gramar, ALL Beck, Curtea Veche, Nemira, Niculescu, Vinea, Dacia, Pandora-M şi Noi Media. Dacă pentru Târgul de Carte de la Paris din această primavară, selecţia titlurilor a fost facută de Dan C. Mihăilescu, pentru Frankfurt editurile şi-au ales singure titlurile. Alte 13 edituri au fost cuprinse într-un spaţiu numit Art/Travel, dedicat albumelor şi cărţilor frumoase despre România şi arta românească. Însoţindu-l pe cunoscutul critic literar şi autor S. Damian, am fost în căutarea volumului său „Aripile lui Icar“ apărut la sfârşitul anului trecut la editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, editură care, cu regret a trebuit să constatăm că nu a fost prezentă la târg.

Am încheiat vizita, cumpărând cu febrilitate o seamă de cărţi pentru minte şi suflet, lecturi pentru zilele noroase ale iernii ce se apropie. Câteva volume de poezii semnate de Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Jorge Luis Borges într-o splendidă ediţie a editurii Polirom, romanele „Hesperus“ de Ioan Petru Culianu, „Siddartha“ de Hermann Hesse, precum şi minunata scriere a lui Mateiu I. Caragiale „Craii de Curtea-Veche“. Aş mai pomeni o carte despre viaţa Marthei Bibescu semnată de Christine Sutherland, „Zbor în bătaia săgeţii“ o carte de eseuri a lui Horia-Roman Patapievici şi nu în ultimul rând o „Istorie a României“ cu contribuţia de excepţie a lui Dennis Deletant şi Keith Hitchins alături de Mihai Bărbulescu, Şerban Papacostea şi Pompiliu Teodor. Un loc aparte în sufletul meu îl ocupă însă, albumul editat de NOI Media „Mănăstiri din România“ ale cărui frumoase fotografii însoţite de texte, le voi arăta fiului meu în amintirea ţării unde s-a născut.

Gabi Schuster-Cărăruşă