Între bine şi rău stă cel ce iubeşte

Între bine şi rău stă cel ce iubeşte

Cu o mie de maci ai deschis o seară

Foarte prozaică – una dintre fericirile

De care trebuie să te depărtezi repede.

Nimic nu se începe… absurd

Mai întâi… renunţările…

Ca o depărtare în dimineaţa nunţii

Doamne, n-am avut niciodată răbdare

Adevărul m-a învins,

Şi-am rămas singură cu el cu tot

Am ochii închişi

Şi-n inimă puţine cuvinte

De rostuit n-am loc

trebuie să cos o rochie,

o rochie verde cu dragoste

acum… mai mult ca niciodată

între bine şi rău stă cel ce iubeşte

numai el poate să modeleze cerul

Ca pe o spirală,

Numai el poate să meargă desculţ printre stele

Să-nţeleagă răspunsul trecut din mână în mână

Cu o iubire cosmică prinsă la gât…