III. Călătorie spre locul inimii

III. Călătorie spre locul inimii

  ZIUA III

Mânăstirea Secu

 Mănăstirea Secu a fost ctitorită în anul 1602 de către vornicul moldovean Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana, părinţii cronicarului Grigore Ureche. Pare asemenea unei cetăţi medievale, cu ziduri groase. Biserica, zidită din piatră şi cărămidă, are hramul Sfântul Ioan Botezătorul. Interiorul este construit în cunoscutul stil moldovenesc şi iniţial biserica  a avut o singură turlă, pe la 1812 fiind adăugată şi cea de-a doua{}. În această perioadă interiorul bisericii este în plin proces de restaurare, pictura originală în stil bizantin, realizata de meşteri necunoscuţi, nu a rezistat (doar câteva registre); doi meşteri locali au decorat interiorul, pe la 1850, cu pictură în ulei în stil renascentist.

Paraclisul „Adormirea Maicii Domnului", situat la etajul mănăstirii a fost construit pentru pravila călugărească în anul 1640. Iconostasul este deosebit de valoros, fiind lucrat de monahul Iulian în anul 1835, în stil renascentist, şi este suflat cu aur. În paraclis se găseşte o raclă frumos sculptată din lemn de tei, unde se află părticele din Sfintele Moaşte ale Sfântului Arhidiacon Ştefan, ale Sfântului Apostol Filip, Sfântului Ioan cel Nou, Sfântului Grigorie decapolitul, Sfânta Muceniţă Marina, chivotul în care a fost piciorul Sfântului Ioan Botezătorul, un fragment din crucea Mântuitorului. De remarcat aici este şi figura duhovnicească a doi ieromonahi ai acestei mănăstiri: părintele Vichentie şi părintele Atanasie.

Mânăstirea Sihăstria

Seara primei zile de pelerinaj ne găseşte poate obosiţi fizic dar deja îmbogăţiţi spiritual de toate aceste prezenţe nevăzute ale unui trecut plin de sevă duhovnicească. Oameni minunaţi s-au născut şi au  murit pentru credinţa şi perenitatea istorică a acestui popor. Suntem români şi creştini răsăriteni, iată ce trebuie să răspundem celor care ne întreabă nevinovaţi ce este cu noi în Europa. Şi aceasta este partitura care, în simfonia unei globalizări transnaţionale, trebuie cântată îngereşte. Fără frică, decât frica Lui Dumnezeu. Noi nu putem intra în noua eră fără Hristos, cu care am trăit atât de înlănţuiţi două mii de ani. Însă vai de noi va fi, în cazul în care, crezând că părăsind aceste obârşii istorice şi spirituale, vom apuca mai mult din acea bucată de viitor numită Europa Unită. Dispreţul este doar un efect al unei atitudini de care, poate, şi noi suntem vinovaţi. Nu trebuie decât să lucrăm şi să actualizăm ceea ce alţii, cu preţul sângelui, au încercat să ne trasmită. Însă pentru acest fapt trebuie, ca şi naţiune, să ne trezim din pasivitate. Nu naţionalism şi şovinism, ci recunoaşterea izvorului de viaţă din inima noastră. Urcuşul înseamnă mereu devenire, sfinţire, altoire întru Hristos.

Mănăstirea Sihăstria este ctitorită de Ghedeon, Episcop de Huşi, în anul 1740. A fost incendiată de turci la 1821, iar între anii 1870 şi 1910 a stat în paragină. Incendiată de două ori şi  timp de 40 de ani părăsită, mănăstirea Sihăstria nu are odoare de preţ. În schimb, aici a vieţuit una din cele mai remarcabile figuri duhovniceşti ale secolului XX, cuviosul părinte Cleopa Ilie, cel care pentru aleasa-i viaţă şi rod a fost pus pe  lista de canonizare a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române. Părintele Cleopa a fost un remarcabil predicator, memoria dumnealui fiind un har al Sfântului Duh. Cunoştea şi reproducea lungi file din Noul şi Vechiul Testament sau din scrieri ale Sfinţilor Părinţi. În chilia acestuia se poate vedea laviţa pe care se odihnea, cojocelul şi sfântul epitrahil, sub care multe suflete îşi odihneau şi adăpau inima. La mormântul său neîncetat pelerinii vin şi se roagă, iau pământ pentru cei de acasă şi sădesc flori. Duhul părintelui Cleopa pare încă prezent, întreaga comunitate monastică se simte călăuzită în chip nevăzut. Părintele Ioanichie Bălan păstrează o vie amintire a acestei personalităţi duhovniceşti. Din tipografia mănăstirii luau drumul către lume atât „convorbirile" pline de must duhovnicesc ale părintelui Cleopa cât şi introducerile în credinţă ale părintelui Ioanichie Bălan cum ar fi Călăuza Ortodoxă, Pateric românesc, Vetre de sihăstrie românească.

Noua biserică a mănăstirii este impresionantă şi a fost sfinţită în anul 1997 de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul ecumenic de la Constantinopol, împreună cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist şi are hramul „Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla", celebrată în sinaxarul ortodox român pe data de 7 august. Nu trebuie uitat faptul că, actualmente, această mănăstire are cel mai mare număr de vieţuitori (călugări) din toată ţara, în jur de 140.  

(va urma)
Ioana L. LIUŢĂ