Bate vântul, mi-este frig şi tuşesc

nu voi uita mama întindea rufe pe sârmă
au rămas doar cârligele familia mea
şi-au luat cu toţii hainele au plecat
fără să lase nici măcar
un petec

bate vântul
grija adânceşte o urmă

nu voi uita tata croitor lua măsuri
îmi spunea unele haine sunt mai trainice decât omul
îl rugam să facă şi buzunare pentru turtă dulce
zâmbea amar fiule cu palmele încrucişate
îţi mănânci unghiile mă-ntrebam

cu ce au greşit
cei care vor purta haine

mă uit la oameni se iubesc ce frumos
hainele neputincioase stau în cuier şi privesc
nu voi uita mama întindea rufe pe sârmă
ne spăla de păcate am rămas singur
anii trec cârligele se adună

bate vântul
mi-este frig şi tuşesc