A doua cădere a regelui Snowdon

A doua cădere a regelui Snowdon

uneori cred că toate zilele sunt la fel de curve
iubesc doar aceste nopţi văduvite de Soare
încercând să-mi ghicesc singur în palme
apropierea Morţii

fii demn îmi spun şi luptă cu neputinţa
de a tăcea te iubesc ai răbdare
dragostea este o fiară
care stă toată viaţa la pândă
te ucide atunci când iubeşti cel mai tare
lasă călăul invizibil
să-ţi înfigă suliţa sub coaste
lasă durerile să fie amare
învaţă să trăieşti fără speranţă
lasă uimirea să-ţi ghilotineze
toate semnele de întrebare
mergi fachir cu picioarele goale
pe focul durerilor mistuitoare
cu inima atârnând ca o bastistă murdară
lasă tâmplele să-ţi fie cărunte
pune-ţi singur coroana pe frunte
spinii sunt carnivori au nevoie de sânge
nu te culca pe laurii unor idei biruitoare
în sufletul tău se prăvăleşte un munte
în corpul tău inima mugeşte iertare
rege al împărăţiei de cuvinte aldine
profanator de morminte în care
sunt adormite regine

uneori cred că toate zilele sunt la fel de curve
iubesc doar aceste nopţi văduvite de Soare
încercând să-mi ghicesc singur în palme
apropierea Morţii

Cenaclu Literar: